În toamna generală, e o lună
În care toți vânează frumuseți.
E drept că sub imperiul Ei se-adună
Rapsozi forțați de lumea lor nebună!
Dar câți, de fapt, să numeri drept poeți?
Că toamna lor se-ntâmplă-n primăvară
Și-n iarnă, astea sunt doar tinereți!
Culorile ne dau pe toți afară
Din viața așezată, stagiară,
Din cumpene fixate în pereți.
Septembrie acuză în tăcere
Bigoții camuflați în catiheți…