În toamna generală, e o lună În care toți vânează frumuseți. E drept că sub imperiul Ei se-adună Rapsozi forțați de lumea lor nebună! Dar câți, de fapt, să numeri drept poeți? Că toamna lor se-ntâmplă-n primăvară Și-n iarnă, astea sunt doar tinereți! Culorile ne dau pe toți afară Din viața așezată, stagiară, Din cumpene fixate în pereți. Septembrie acuză în tăcere Bigoții camuflați în catiheți…