TOAMNA O frunză se leagănă leneș, șovăitoare, dintr-o parte în alta Şi-a pus veșmânt auriu de gală,”eleganta Şi foșnește ușor către ale ei surate Iși șoptește povestea de-o vară, Despre copacul ei vrajit Ce-acum plânge cu lacrimi ruginii, Răvășit și desfrunzit Despre mângâieri de privighetori și veverițe jucăușe. Povestea ei de iubire cu vântul năvalnic, Cu fior de zefir și mângâieri-adieri. Se f…