Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii


inactiv
Arbatel Filotheanu
  • Masculin
  • Iasi
  • România
  • 18 iunie
Partajare pe Facebook
Partajare
  • Însemnări publicate pe Blog
  • Discuţii (27)
  • Evenimente
  • Grupuri
  • Fotografii (1)
  • Albume foto
  • Fişiere video

Arbatel Filotheanu's Prieteni

  • Dobrin Mariana
  • Lenuş Lungu

Discuţiile lui Arbatel Filotheanu

Stronți și mirondele

A început Oct 19, 2014 0 Răspunsuri

                                                             Un explorator chirchiz a descoperit   la sud est de polul nord două  populaţii  nemaivăzute pînă de curînd : Mirondelele şi contrapartea…Continuare

Snobismul sau parada orgoliilor

A început Oct 16, 2014 0 Răspunsuri

                               S-ar părea că fiecare profesie are limbajul ei specific. Fie că e vorba de medicină, justiție, religie, afaceri, psihiatrie, psihologie,  politichie, lingvistică,…Continuare

Năzuințe

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de AureliaAlbAtros Iun 18. 1 Răspuns

                         Încep de azi să rîd seninCînd inima mi-e rece,Să cînt frumos un imn divinÎn ploaia care trece. De la pămînt să fac un saltLa Viu Izvor să-mi vină rîndul,Să zbor năvalnic spre…Continuare

Lucy - un film cu elemente inițiatice

A început Oct 6, 2014 0 Răspunsuri

                  Lucy nu se ridică la valoarea lui Matrix. Scenariul este simpluț  și simplist.Are cîteva erori supărătoare, cum ar fi faptul că gangsterul își mai folosește mîinile la împușcat după…Continuare

 

Pagina lui Arbatel Filotheanu

Informaţii pentru profil

Ziua onomastică (zi, luna)
18 iunie
Site personal, adresă blog sau cont personal într-o altă reţea socială (fără a scrie şi http://)
http://angelblog.blogmagic.net/

S a l t e a u a

                                

 

       Domnul  Venţel era un bărbat foarte frumos.Avea o mustaţă extrem de simpatică, părul negru ca pana corbului şi ochii de  un albastru aproape sacru.În plus, exista la el o anume ingenuitate care îl făcea plăcut tuturor de cum era văzut.Acesta a fost şi motivul pentru care un amic îi spuse într-o zi : „ Eu, dacă aş fi femeie, aş umbla cu salteaua după tine şi unde te-ai opri, acolo aş pune salteaua şi am face dragoste ! ”

      Domnul Venţel, ca o fire modestă ce era, luă complimentul drept glumă şi se amuză copios pe seama ei, apoi o uită. Dar într-o dimineaţă, în timp ce mergea la serviciu, zări o femeie care-l urmărea pas cu pas, fără a-l slăbi nici o clipă din ochi.Era îmbrăcată într-o rochie semitransparentă de vară, avea sandale în stil roman, iar în spate purta o saltea strîns înfăşurată, prinsă de umeri cu două curele subţiri, asemenea unui rucsac.Femeia poseda uimitoarea calitate de a părea goală cînd era îmbrăcată, atît de senzuale îi erau gesturile, şi după cum avea să constate mai tîrziu, de a părea îmbrăcată cînd era goală, atît de degajată se purta.

    Domnul Venţel îşi aprinse  o ţigară, deşi în mod obişnuit nu fuma, în timp ce observa femeia pe furiş.Aceasta se opri lîngă el şi fără a-l privi ori a-i adresa vreun cuvînt, îşi desfăcu salteaua cu un gest rapid şi foarte îndemînatic, trase rochia peste cap, dar n-apucă să se aşeze, fiindcă bărbatul porni grăbit mai departe.În faţa chioşcului de ziare scena se repetă aproape identic, cu diferenţa că femeia apucase să se aşeze pe saltea înainte ca bărbatul să pornească din nou la drum.

    Domnul Venţel zîmbi îngăduitor şi alergă să prindă un autobuz care se apropia de staţie.Abia reuşi să se agaţe de bara ultimei uşi, că uitîndu-se în urmă, n-o mai zări pe  femeie acolo unde o lăsase şi faptul acesta îl miră oarecum, dar nu din cale afară.Puţin mai tîrziu o simţi în apropierea lui, atît de palpabil, încît se uită intrigat în jur.N-o descoperi imediat, sesiză doar cîteva priviri îndreptate spre podea, apoi o văzu la picioarele lui întinsă pe saltea şi făcîndu-i semne ademenitoare.

   Domnul Venţel rămase destul de mult timp cu privirea aţintită într-acolo, apoi întoarse capul cu un gest care arăta hotărît opoziţia lui în faţa oricărei tentative facile de seducţie şi se adînci preocupat în lectura ziarului.N-avu parte însă de prea multă linişte, fiindcă femeia începu să emită o serie de sunete atît de ciudate, încît trebuia să fii cel puţin surd ca să nu le acorzi importanţa cuvenită.

    Era un amestec bizar între cîntecul privighetorii din perioada rutului, ţiuitul burghiului şi zgomotul unei pietre căzînd în apă, alături de altele mai greu de identificat.Resemnat, domnul Venţel întoarse capul şi rămase mut de uimire la imaginea ce i se prezenta ochilor. Femeia, aproape goală, se zbătea în mîinile unor binevoitori care, după toate aparenţele, încercau s-o liniştească, ceea ce nu prea reuşeau, fiindcă femeia, chiar dacă se mai potolea puţin, părea s-o facă doar pentru ca în clipa imediat următoare să izbucnească cu şi mai multă furie.

     Cum se afla la nici doi paşi de ea, domnul Venţel se aplecă să dea şi el o mînă de ajutor, dar nici n-o atinse bine, că femeia se linişti ca prin farmec, ba chiar îşi încrucişă braţele în jurul gîtului său, trăgîndu-l cu putere spre dînsa şi bărbatul trebui să uzeze de întreaga-i forţă pentru a scăpa de încleştare.Coborî din autobuz şi nu se opri din fugă pînă nu  se crezu cu totul în afara pericolului.Cînd se uită în urmă, trebui să alerge din nou, fiindcă femeia era la nici doi paşi în spate şi surîdea de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic ieşit din comun între timp.În goana sa, bărbatul îşi schimba brusc direcţia de pe o stradă pe alta, sărea garduri, trecînd direct prin curţile şi grădinile oamenilor sau se ascundea în ganguri întunecoase, însă de fiecare dată cînd se uita în urmă, o vedea la fel de aproape, urmărindu-l  docilă şi răbdătoare, cu o tenacitate care-l extenua.Tot privind înapoi, se împiedică şi mare-i fu mirarea cînd se  pomeni căzînd tocmai în braţele celei de care fugise cu atîta îndîrjire.Urmă un moment de buimăceală, care dură nu se ştie cît, iar cînd se dezmetici, era culcat pe saltea cu femeia alături, mîngîindu-l şi şoptindu-i cuvinte de neînţeles.

    Prima lui grijă a fost aceea de a şti unde se află, căci gîndul de a repeta scena din autobuz i se părea peste putinţă de suportat.Se linişti întrucîtva reperînd un parc vag cunoscut, fără nimeni prin preajmă.Sînul dezgolit care-i atingea obrazul cu gingăşie, îi aminti de maică-sa şi de sine însuşi, într-un noian de imagini confuze de pe la vîrsta cînd mai sugea încă la pieptul matern.Revenind la suprafaţă, ochii i se opriră la ferestrele blocului de vizavi, de unde nevasă-sa şi copilul său îl ţintuiau cu o privire de gheaţă – cea dintîi , şi curiozitate – cel din urmă.Înţelese prea tîrziu că în goana sa bezmetică îşi căutase ultimul refugiu în propriul cămin.Copilul îşi recunoscu tatăl şi scoase un ţipăt de bucurie, dar înţelegînd pesemne că ceva nu e în regulă, îşi temperă euforia şi întrebă cu o voce subţire şi foarte mirată în curiozitatea lui  :

    - Mămico, dar ce face tăticul acolo ?

    - Nesimţitule ! strigă femeia fără să bage în seamă copilul, aici ţi-ai găsit să-ţi faci mendrele cu tîrfele tale ?!…Nu ţi-e ruşine, nenorocitule ?!…În faţa propriului tău fiu ?!…

    La auzul acestor cuvinte,tăticul se ridică foarte demn, aranjîndu-şi ţinuta şi scuturîndu-şi cîteva scame imaginare de pe reverul hainei, iar înainte de a se pierde în mulţime, mai avu timp s-o audă  pe nevastă-sa cum îi arunca celeilalte în obraz o duzină de cuvinte indescriptibile.

    A doua zi, spre surprinderea sa, bărbatul se văzu urmărit de aceeaşi femeie, trăgînd de această dată după sine  un pat atît de mare, încît  şapte perechi  de îndrăgostiţi s-ar fi lăfăit în voie pe el.După cîteva fente şi ocolişuri de amorul artei, se opri chiar lîngă statuia ecvestră din centrul oraşului, luă femeia în braţe – care părea că leşină de plăcere doar la simpla lui atingere – şi îi trase o porţie zdravănă de gîdilituri, şi cu lugu-lugu, miţi-miţi, covoraşul meu, şandramaua mea, etcaetera, se pierdură amîndoi în aşternuturile patului.

     Cîţiva trecători mai curioşi se adunară în jurul lor, însă nu avură mare lucru de văzut, în afara unei zbenguieli tainice şi întrucîtva neobosite.Doi oamei în uniformă se opriră în partea opusă grupului şi în timp ce unul se scărpina după ureche neatent, celălalt spuse :

     - Şi eu am fost holtei şi tare bine era, da parcă-i mai bine cu nevastă la casa ta.Ce zici ?

     - „Te-ai legat de femeie, nu căuta dezlegare.Te-ai dezlegat de femeie, nu căuta femeie! ” Apostolul Pavel.

     - Şi tu ar trebui să te însori odată şi odată.Nu crezi ?

     -„Nici un om nu se poate descărca pe umerii altor oameni de grija justificării existenţei sale ” – aceasta e legea singurătăţii !

      - Degeaba faci pe deşteptul.Să ştii că merită, ascultă la mine ce-ţi spun !

      - Toate muierile sunt nişte cîrtiţe ! Nişte profitoare, egoiste, lacome, îngîmfate, spoliatoare, zarzavagioaice, romanţioase şi tembele !

      - Aici cam ai dreptate, numai că a mea nu este aşa…Dacă ai şti cum…

    Şi amîndoi plecară la fel de orbi precum veniseră.

     Un singur cetăţean se apropie mai mult de îndrăgostiţi.Părea să fie tîmplar sau tapiţer de meserie, fiindcă scoase o ruletă şi începu să măsoare patul pe toate cele trei dimensiuni, apoi se strecură dedesupt şi rămase acolo atîta timp, încît lumea crezu  că adormise.Cînd ieşi, clătină uimit din cap, murmură pentru sine cîteva cifre, se întoarse spre grupul de curioşi şi spuse :                                  

  - Gîndeam eu că aşa trebuie să fie ! Altă posibilitate nu se există…Vedeţi  dumneavoastră, imposibil să rictuieşti arcurile pe asemenea dimensiuni, în afară de un singur caz, desigur.Ia ghiciţi, în afară de care caz e vorba ? întrebă el adresîndu-se nimănui în mod special.

   Pare-se că printre spectatori  nu se afla nici un meseriaş sau dacă exista vreunul, acesta nu-şi declină identitatea, aşa că tot el răspunse :

    - Mezelasticul, domnilor, mezelasticul.El oferă cele mai strălucite posibilităţuri, chiar şi cele mai incredibile, cum este patul din faţa noastră.Poate că nu vă  interesează detaliile tehnice, dar trebuie spus că mai este şi covorul de zegras.De altfel, puteţi vedea şi domniile voastre ce înseamnă toate acestea încerîndu-i rezistenţa.

      In timp ce vorbea, se aşeză pe pat şi sări de cîteva ori spre a demonstra cele susţinute, dar cum nimeni nu părea impresionat, se ridică şi şopti clătinînd din cap  cu vădită dezaprobare :

     - Totuşi nu-i lucru curat, nu-i lucru curat la mijloc !…

   Şi se îndepărtă încetişor cu aceeaşi pendulare a capului său mititel, care abia se vedea între umeri.

    Din acea zi nesăbuiţii amanţi se iubiră ca nişte nebuni în cele mai neaşteptate locuri, la orice oră din zi sau din noapte.Făceau dragoste în tramvai, la cinematograf, pe acoperişuri sau pe scenele teatrelor în plin spectacol, cu o voluptate care înnebunea cîinii  şi lăsa un gol dureros în măruntaiele spectatorilor ocazionali ,astfel încît aceştia  ori tremurau de plăcere, ori gemeau de invidie, nu puţini fiind aceia sau acelea care recurgeau la acte necugetate în disperarea de-a nu fi fost  satisfăcuţi ori satisfăcute niciodată.

    Dacă bărbatul era prea obosit sau n-avea chef de nimic,  femeia făcea tot felul de gium-buşlucuri şi scamatorii pentru a-l distra.Scotea foc pe gură şi fum pe urechi, îşi străpungea trupul cu săbii încovoiate şi ace de diferite mărimi sau se dădea de-a berbeleacul, prefăcîndu-se în şarpe, ţipar sau altă jivină, pentru a se încolăci în jurul trupului său, el domolindu-şi cu greu spaima, trebuind să-şi amintească de fiecare dată că toate acestea nu erau făcute decît din prea mare dragoste  pentru el.

    Uneori îi cînta melodii mai vesele sau mai triste, urmate de dansuri aţîţătoare  din buric, pline de senzualitate şi forţă magnetică, evitînd cu grijă să se repete, spre a nu-l plictisi.In plus, femeia juca de minune teatru, interpretînd succesiv sau simultan toate rolurile, iar în zilele faste îi ţinea slujbe religioase, acompaniindu-se  singură la orgă.Mai uluitoare ca toate acestea era capacitatea ei de a se metamorfoza în personaje de cele mai deosebite condiţii, căci într-o zi avu surpriza să fie urmărit de o întreagă suită regală călare pe elefanţi şi cămile, păzită de o numeroasă gardă pedestră şi nu se dumiri cine erau decît atunci cînd crainicul anunţă trecerea Marii şi Preafrumoasei Regine Cleopatra.

    În cursul acestor travestiuri a fost încoronat de mai multe ori ca rege, numit  mare dregător sau dat afară pur şi simplu ca trădător, alegîndu-se cînd cu daruri bogate, cînd cu ciomăgeli zdravene şi huiduieli ruşinoase.Incercă de mai multe ori să se sinucidă, însă de fiecare dată îşi uita gîndurile sumbre în braţele ducesei, cameristei sau văduvei neconsolate, după cum era înfăţişarea femeii în acel moment. Şi cînd bărbatul, în urma cumplitelor nopţi de beţie şi desfrîu, dispărea  pentru mai multe săptămîni, femeia îl căuta cu perseverenţă şi răbdare găsindu-l mai devreme sau mai tîrziu sub orice înfăţişare s-ar fi deghizat, fie ea de cerşetor, pustnic sau mare prelat.

 

         Femeia era oriunde şi peste tot. O cruce !

 

 

                                 

 

 

Fotografiile lui Arbatel Filotheanu

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Panou de comentarii (7 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

La 6:16pm on Iunie 18, 2018, Nicoleta Mija i-a dăruit utilizatorului Arbatel Filotheanu un cadou...
ACTIV
Cadou
LA MULTI ANI!
La 7:18am on Iunie 17, 2018, Nicoleta Mija i-a dăruit utilizatorului Arbatel Filotheanu un cadou...
ACTIV
Cadou
LA MULTI ANI!
La 1:06pm on Iunie 18, 2015, Ioan Muntean i-a dăruit utilizatorului Arbatel Filotheanu un cadou...
admin
Cadou
Multă pace interioară, bucuria faptelor de viaţă, sănătatea să te găzduiască, prietenii să te găsească, dragostea să te iubească. La mulţi fericiţi şi binecuvântaţi ani!
La 7:04pm on Iunie 18, 2014, Lenuş Lungu i-a dăruit utilizatorului Arbatel Filotheanu un cadou...
admin
Cadou
La mulți ani! Sănătate, bucurii și multe împliniri.
La 9:06am on Iunie 18, 2014, Ioan Muntean i-a dăruit utilizatorului Arbatel Filotheanu un cadou...
admin
Cadou
Să fii fericit, dar şi să faci fericiţi pe alţii. Să fii iubit, dar şi să răspândeşti Iubire în jurul tău. Toate visele să ţi se împlinească. La mulţi ani!
La 7:24pm în Iulie 10, 2013,
admin
Ioan Muntean
a spus...

În numele administratorilor acestei reţele îţi transmitem un amical Bun venit în rândul cronopedienilor!... Te aşteptăm cu mult interes să ne citeşti sau să adaugi propriile tale amintiri, momente, fapte, sentimente, trăiri sau vise care te-au fermecat sau încă te preocupă! Poposeşte cu încredere pe oricare din paginile şi subpaginile reţelei noastre!

Te invităm să reciteşti pagina Regulamentpentru a fi la curent cu normele, regulile şi recomandările privind funcţionarea acestei reţele.

Nu ezita să ne contactezi pentru orice problemă (deschizi una din paginile administratorilor din meniul Pagină Personală (stânga sus, după Acasă), accesezi apoi link-ul Trimitere mesaj de pe paginia cestuia, completezi şi trimiţi mesajul); în cel mai scurt timp vei primi un răspuns.

La 7:22pm în Iulie 10, 2013,
admin
Lenuş Lungu
a spus...

 
 
 

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support