Ți-am croit chipul    

 din versurile 

 unui poem

 uitat în sufletul meu,

 ți-am picurat 

 litere-nrourate în privire,

 iar buzelor tale 

 le-am dat rima

 celui mai tandru sărut,

 Exiști?

Căprar Florin

 Nu te-am uitat. 

 Doar valurile învolburate ale vieții

 au înghițit 

 mica noastră 

 insulă-a iubirii, 

 lăsându-ne trupurile 

 să plutească în derivă

 pe oceanul amintirilor.

 Nu, nu te-am uitat.

 Doar lacrimile au spălat

 urmele sărutului tău.

 Caprar Florin

 Eu sunt poetul, tu ești poezia,

 Ești parte din mine cu fiece gând,

 Cu fiece vers eu las fantezia

 Să te întrupeze din rime arzând.

 Eu sunt poetul, tu ești poezia,

 Cuvintele-mbrăca-al tău suflet cu dor,

 Recitandu-le-acum îți simt frenezia,

 Când ele-ți șoptesc un cald ”Te ador!”.

 Eu sunt poetul, tu ești poezia,

 Iar versul liana ce leag-un mister

 De stelele nopții, ce-mi cântă…

 În doi tăcerea-i mai ușoară,

 Când numărăm tăcute gânduri,

 Citind iubirea printre rânduri

 În ochii tăi...a câta oară...

 Pierdut  de tot ce mă-nconjoară

 Pătrund ai ochilor adâncuri,

 În doi tăcerea-i mai ușoară

 Când numărăm tăcute gânduri. 

 E-o liniște ce mă-nfioară

 Ce parcă vine din străfunduri,

 Purtată de-ale vieții vânturi

 S-alunge vorbele-ntr-o doară...

 În doi…