Ca mai toţi oamenii, cred şi eu că povestea vieţii mele este cea mai tare şi merită transpusă într-un film. Multă vreme m-am gândit cum să fac, dar nu-mi venea nici o idée, nimic. Într-o zi mi-am zis:

“Ce mare lucru? Mă apuc de scris.”

Aşa am crezut, numai că, după două pagini chinuite vreo două săptămâni, am epuizat subiectul, capul mi se pustiise şi totul părea neimportant.

Pe deasupra m-am trezit şi fără prieteni, care, ca şi mine, adică fără nici un rost, dar mai…

Ninge viscolit. Studenţii abia s-au întors din vacanţă.

Din holul căminului de băieţi răzbate, prin termopanele abia montate astă vară, un ritm plăcut de ghitară şi o voce puternică.

„Singur mă plimbam pe stradă,

Singur mă plimbam pe-alei,

Singur în tăcerea nopţii şi-a parfumului de tei...”

Vocea de serviciu la intrare e a lui Daniel, care, plictisit de atâta stat dgeaba, zdrăngăne o ghitară şi urlă de…

 - Vreau… vreau!

- Ce vrei, Iza? încearcă să afle bunica Florica aşezată pe banca din faţa casei unde îşi petrece o mare parte din zi în timp ce nepoţica se zbenguie prin preajmă.

- Vreau ceva bun!

- Ţi-am dat ce-am avut, nu mai am!

- Hai să cumpărăm! rezolvă problema fetiţa asta creaţă şi zâmbăreaţă de numai trei ani şi jumătate.

Şi bunica n-are încotro, cumpără de la chioşcul din vale.

Cum în cartier sunt doar copii mai mari, de şcoală, Iza nu are…

Suntem prin anii ’80.

Maria e în clasa a XI-a şi tocmai a ieşit de la cusuri.

E o zi cu burniţă care nu-i permite să-şi omoare timpul plimbându-se prin oraş până la ora patru când are autobuz către casă, în sat.

Ce să facă? Se aşează pe o bancă în autogară şi răsfoieşte un caiet.

Şi iată că, deşi afară e o vreme de rahat, pentru ea pare să apară soarele. Un tânăr se apropie încet şi o întreabă cu o voce dulce de copil alintat: 

- Domnişoară, nu vrei să…