- Să ne pregătim, Tudore, a plecat toatâ lumea. Nu mai vine nici dracu’!

- Chiar toţi?

- Toţi. Şi pădurarul a urcat la deal, de unde o fi venit, iar dacă mai e vreun rătăcit, n-ar avea curajul să intre în hrubă de unul singur, ba, se va grăbi să iasă la drum. Intrăm, ne facem treaba repede şi o întindem şi noi. Nu ştim dacă ceea ce se întâm­plă jos se leagă cu ce am găsit noi înăuntru şi, deci, nu avem pe cine bănui. Mă tem că avem un exces de imaginaţie mai mult sau mai puţin…

Eu, subsemnatul, sunt un om al lucrurilor concrete. În textele mele încerc să îmbin realitatea cu ficţiunea şi asta pentru a–l atrage pe cititor. Poezia nu mi se potriveşte şi totuşi o citesc, dar fără a-mi putea exprima o părere. Nu sunt calificat pentru asta, ca de altfel nici pentru proză.

De ce scriu? Pentru că îmi place.

De ce pe site-uri? Pentru că, doar aici pot primi confirmări...    

Mulţumesc domnului Toma pentru apreciere. Anticipez şi alte like-uri pentru…

Marcu încearcă să-i domolească:

- Uşurel, copilaşi, că nu dau turcii! Dacă eraţi aşa de hămesiţi, de ce n-aţi venit mai repede?

- Ăştia micii au miorlăit tot timpul că-i dor piciorele, îi explică unul dintre băieţandri. Am stat şi într-un afiniş o grămadă.

- Se vede, aveţi buzele negre. Aţi adunat ceva sau luaţi o scărmăneală acasă?

- Avem de toate, am luat tot ce-am găsit.

- Foarte bine aţi făcut.

În gura minei apare şi Tudor grăbind către…

Acasă, Marcu este întâmpinat de fiica sa, Tiţa pentru maică-sa şi Biţu pentru el. Fata îl opreşte în poartă:

- Tati, ce sunt astea?

Îi intinde ceva în care Marcu recunoaşte două tuburi de la cartuşe de vânătoare.

- Unde le-ai găsit?

- În mina părăsită. A început ploaia şi ne-am adăpostit acolo. Ne-a fost frică să intrăm şi am făcut un foc la intrare,

- Şi acolo erau din astea?

- Da. Erau şi mai mici şi din tablă, dar numai eu şi Cătălin am găsit din…