Marcu se urcă în trenul de navetişti, urmând ca la Mărăşeşti să-l prindă pe cel de la Bucureşti către nordul Moldovei.

Aglomera­ţia din tren îl ţintuieşte până la Tecuci. De aici trebuie să fie atent unde coboară. I s-a întâmplat, mai demult, pe acela­şi traseu, să adoarmă şi să se trezească la Târgu Ocna, pierzând legătura. Posibilitatea repetării unei astfel de faze îl face să renunţe la atacarea sticlei de vodcă procurată din gară, dar speră să fie ceva temporar, ţinând cont de…

În curte, Lică trafichează cu proprietarul închirierea bărcii. Din poartă, Marcu face inventarul acareturilor. Nu are multe de consemnat: două magazii cu acoperişul într-o apă îndeplinesc rolul de locuinţe pentru două familii, după cum avea să afle mai târziu. În faţa uneia dintre ele tronează o masă pe picioare din lemn strâmb înfipte în pământ, În rest, curtea bătătorită ca asfaltul şi... o barcă.

Inutile întrebări îşi fac loc în capul lui Marcu:

"De ce o fi atât de…

După ce adună muncitorii de la punctele de lucru, şoferul culege de pe traseu şi alţi navetişti: medici, profesori, funcţionari. Astfel, autobuzul, deşi convenţie, este plin ochi de călători ocazionali. Aceşti amărâţi sunt defavorizaţii navetei, neavând cu ce pleca la sfârşitul programului şi nici răbdare până la cursa de călători, mult prea târzie, spre seară. Obiceiul şoferului îi nemulţumeşte pe muncitori, mai ales în zilele de salariu, când au creierul aburit. Acum însă, nu se face auzit…

Pentru Marcu noaptea pare îngheţată în timp. Aţipeşte şi se trezeşte aiurea. Deşteptătorul îşi face datoria şi îl scapă de chin.

Soţia încă doarme, dânsa pleacă mai târziu şi trebuie să-i lase ceasul pregătit.

Se ridică din pat şi se pregăteşte de plecare. De mâncat, nici gând. De ani de zile pleca fără o cafea măcar. Greu de crezut, dar stomacul gol nu-l deranja niciodată, nici măcar atunci când întârzia la şedinţe până seara târziu.

Pleacă.

În autogară, ca de obicei,…