http://ziarulzidul.ro/2013/04/15/stop-joc/

        Pe balcon, înconjurată de florile mele dragi, îmi beau ceaiul respirând prin toţi porii aerul de primăvară. Topită în scaunul confortabil, mă mulţumesc doar să ascult mulţimea de sunete din jur ce-mi bate, fie cu blândeţe, fie cu agresivitate, în timpanul încordat la maxim ca să le poată cuprinde pe toate. Încerc să le identific. Mici accidente, ciocniri…

Când am ajuns acasă, soţia mă aştepta lângă uşă, gata îmbrăcată de plecare. Foarte nerăbdătoare. Parcă-mi pândise de la fereastră sosirea. Sau poate chiar aşa făcuse! M-a enervat graba ei, dar mi-am amintit că-i promisesem această ieşire. La cumpărături. Nici nu vaiam să mă gândesc ce chin mă aştepta. Aş fi preferat să mă dizolv într-un fotoliu şi să privesc tâmp la televizor. Ştiu că aşa arată faţa mea obosită, scăpată de sub orice control, când mă las trăit de filme, reclame, politică. Nu…

        Ana se opri din lucru, se relaxă în scaun şi-şi aprinse o ţigare. Niciodată nu amesteca fumatul cu alte activităţi. Asocia acest obicei cu o magică întâlnire de câteva minute, cu sinele ei şi cu lumea din jur. Era o rupere a ritmului menită să-i amintească cine este dincolo de tumultul îndeletnicirilor ce tindeau s-o acapareze cu totul şi mai ales o oportunitate să simtă. În astfel de pauze inspira cu plăcere atmosfera din jurul ei. Detaşată…

        Draperiile crem, din catifea, mai mereu trase, împietreau sufrageria Monicăi într-o înserare continuă. Nici lumină, nici întuneric. Nici viaţă, nici moarte. Mobilierul simplu, dar ales cu gust, abia se distingea. O canapea din piele maro ciocolată, două fotolii la fel, o măsuţă din sticlă cu obişnuita cană de ceai pe ea, şi multe poliţe ce se împleteau în zigzaguri pe peretele din faţa canapelei,…