Iartă-mă copilărie, iartă-mă c-am crescut mare,

N-am cui mă plânge acum de suflet, nimeni nu știe ce mă doare,

Nu mă mai dojenește mama, pentru nimicuri, prostioare

E trist tot ce trăiesc și veșnic sunt datoare.

Cândva, pentru o lacrimă, sau pentru-o julitură

Primeam o mângâiere caldă și o vorbă bună

Mi-e frig acum și inima îmi sângerează

Mă scald în ploi năvalnice și sufletu-mi oftează.

Iartă-mă că nu-mi mai vine rochița roșie cu…

A murit fântâna de la spatele casei. Suferea de un cancer care purta numele "indiferența oamenilor". S-a chinuit mult ascultând vorbe grele și de supărare și-a dat obștescul sfârșit. Oamenii și-au făcut propriile fântâni în curți, lăsând-o pe ea de izbeliște. Ba, chiar au privit-o cu răutate și au mai și aruncat cu vorbe rele.

-Eu nu mai pun nici un ban la găleți, că mie și așa nu îmi mai trebuie că eu am fântână în curte!

-Las' că-mi fac și eu fântână în curte, că al lu' cutare…

Îmi cărai pe mână gândul

Cel amar și razvrătit,

Ca pe-o haină, îndoit,

Nu puteam privi pământul

Dintr-odată am orbit.

Visul meu cel tăinuit

Pe un picior îl purtai,

N-ai văzut că lunii Mai,

Maci în păr i-au înflorit

Pentru gândul chinuit.

Tot ce-aveam pe astă lume

Le-ai cusut în dos de tiv

Fără să ai un motiv

Sunt săracă fără tine

Aștept gândul cel răpit.

Am să sap c-un ciob de…

Farfuria asta o am moștenire de la "Baba" ......Baba o avea de la boieru' Bădulescu, așa că să aveți grijă că dacă mi-o sparge careva ........cre'că aș fi în stare să-l omor!........ Așa le-a spus mama celor două copile de-o șchioapă, în speranța că acum o sa fie mai atente și mai grijulii cu farfuria unicat care pentru ea avea atâta însemnătate.

Eeeee, vremea a trecut, dar nu a șters vorbele mamei care se întipăriseră foarte bine în mintea celor două fetițe.

Rămase singure acasă…