O, de câte ori
nu m-am înălţat
în zbor
sfidînd
toate legile fizicii

Pluteam uşor
peste munţi uriaşi
de ignoranţă
răutate
ură
indiferenţă
prostie
neputinţă.

Priveam lumea
de sus
şi doar acolo
înţelegeam
vulturii.

N-am înţeles
de ce la
aterizare
tălpile-mi
sângerau…

Mi-este dor

dar dor de tine

merg prin ierburi ca năuca

sau năluca

cucii-mi cîntă iar prohodul

iarba-mi taie astăzi nodul

întrebărilor deşarte

eşti aici sau... eşti

departe

chiar exişti

sau eşti doar dor?

uite cum îmi intră-n nor

o dorinţă nerostită

cum că vrea să-ţi fiu iubită

printre razele de lună

sau de soare...

cine ştie, să mi-o spună-n poezie

că mi-e proză viaţa toată

enigmă…

De dincolo de gheţuri, neştiute umbre

Mă poartă către tine pe-aleile de vis

Şi cu rapacitate vor timpul ca să-l scurme

Să-mi ostoiască dorul ce-odată l-am ucis.

Dar dincoace de tine, se află doar tăcere

Ce se propagă-n aer cu picuri mari de ger

Speranţele timide dispar ca o părere

Şi nemişcarea toată mă-mprăştie-n eter.

Doar eu rămîn stingheră ca o baladă veche

Şi cînt o melodie, uitată şi-n falset…

O lume rea, urâtă şi perversă

Îmi paroxează sistematic nervul

De nu-mi mai aflu locul şi nici verbul

Prin viaţa consumată-ntr-o aversă.

Mă-ndrept către speranţă cu lumină

Şi vertical încerc să mă înalţ

Dar, scrijelesc a fluturilor smalţ

Care-n cădere, se prefac în tină.

Mă tot repet, mizeria desfid

Alung urîtul, ura sau tristeţea

Legând cu lanţuri grele tinereţea

Ca bâtrâneţii uşa sţă-i închid.

Sunt pour toujur captivă în…