Te salut prieten drag!

Sper că această scrisoare, ca de altfel şi următoarele, să te găsească sănătos şi plin de răbdarea cititului scrisorilor de acest gen.

Mult timp m-a frământat gândul de a scoate din mine secretele vieţii mele şi de a le pune pe masa lecturării, aprecierii şi comentării. Poate astfel voi găsi o explicaţie, un răspuns care să-mi deschidă porţile căutărilor mele.

Era într-o Duminică de Flori (contează oare anul, nu cred!).…

Miez de dor - călător, neştiut –

duce lin un suspin spre trecut…

Amintiri din pagini azurii

se perindă, pe rând, fumurii.       

Când trecutul le trece în ceaţă,

prezentul nu le poate da viaţă,

paiaţa  cu-n zâmbet oftează

şi tristeţea  în suflet vibrează.

Răsfoiesc iar pagini în grabă,

poate văd un soare podoabă

la clipele sortite iubirii…

Dar ceaţa nu-i dă loc…

Pe toamnă în timp târzie,

dup-o lungă amnezie,

la gura sobei poposesc,

încet, încep să scormonesc

al vremii bătrân jăratic,

sfera omului tomnatic.  

Cu a mea umilă pană,

adun gândurile-n strană,

ele-n murmur de idilă

curg pe-o-ngălbenită filă.