Ca pasărea Phoenix, renasc - haiku  Volumul VII

1. Muntele Fuji     
Ancorat în sufletul    
Japonezilor.  

2. Fuji al Țării       
Soarelui Răsare e       
Venerat cu drag.       

3. Cultura - filon
De creativitate
Pentru suflete.

4. Poezia lor
E în contrast cu viața
Samurailor.

5. Poezia e
Izvor de liniște și
Meditație.

6. A fost blestemat.
Plângea Nemuritorul
Așteptând moartea.

7. În FLOAREA VIEȚII
S-a conturat un inel.
E legământul.

8. M-a îndatorat
Prietenul meu cinstit.
Mulțumesc, Iago!

9. Când Focul Sacru
Se stinge va dispare
Geniul creator.

10. Sinceritatea
Este cerul. Dragostea
Este ca vinul.

Trecătorul  Volumul VI

1. Îmi vine în minte vestita inscripție dantescă:
"Lăsați orice speranță, voi care intrați!" Ce mai glumă.
Trecătorule, îndepărtează-te cât poți de poartă
Și totuși, cât timp mai respiri trage speranță de viață.

2. Înainte de moarte lebăda nu ţipă, cântă.
Era legenda vechilor greci. Platon o confirmă.
Izvor poetic pentru Alecsandri cel suferind.
Scria: "La moarte mă voi duce ca lebăda cântând".

3. Mereu există conflicte între generaţii.
Fiul ura viața cazonă, avea atracții
Pentru studiul muzicii şi literaturii.
Un protector valoros al artelor şi iubirii.

4. Fostul meu iubit, noua mea durere,
Voi șterge urma lacrimilor mele.
E mai greu să cunoști îndrăgostitul
Decât să golești marea cu paharul.

5. Un aventurier a plecat spre muntele
Ce sărută cerul. Grele au fost potecile.
Prin junglă s-a orientat, focul l-a ocolit,
Apa liniștită l-a dezamăgit. Foarte trist.

Clipe de răgaz  Volumul V

1. Corăbii de gânduri călătoresc pe valurile vieții
Cu scrierile înțelepților. E calea neuitării.
Comoara spirituală e farul etern al omenirii,
Lăsată gratuit pentru a lumina noile generații.

2. Vedea profund, vedea totul în afara lumii,
Rătăcea într-un univers al cărţilor vechi,
Se simţea singur, ca solul părăsit de păsări.
Plângea, lacrimile erau ca aburii unei ploi.

3. Din bătrâni se spune că iubirea n-are leac.
Atunci eu, cel înșelat, ce trebuie să fac?
Sufletul a șoptit: nu sta lângă cine a trădat,
Sentimentul n-a fost curat. Pleacă să fii salvat.

4. Chiar dacă fericirea lui nu înseamnă altceva
Decât o iluzie, ce-ți pasă ? Să se răsfețe în ea.
Amice, stai în vale lângă lacul țintuit de munţi
Și transformă tristețea în bucurie. Zâmbești atunci.

5. Noi, femeile, iubim și pe cele sfinte și pe însoțitor
Și putem să uităm zece săruturi decât unul singur.
Amintirea este raiul din care nu suntem izgonite.
La despărțire știm noi dacă în inimă a fost iubire.

Reflecții  Volumul IV

1. Izvorul poeziei este frumuseţe şi adevăr.
Creatorii au fost lumini născute din popor.
Poezia compusă cu limpezime sufletească
Este ca o rază de soare clară, apropiată.

2. A făcut pasiune pentru pictură și poezie, dar
Cine ar cuteza să depășească pânzele lui Turner?
În poezie, ce nou mai poate fi în taina cuvintelor?
Mergi înainte! Fă tu asta asemenea unui păstor!

3. Când suntem copleșiți de confuzii și teamă
Doar sufletul nostru înclină să ne convingă
Că nespusa dorință va fi îndeplinită.
Speranţa va rămâne mereu şansa noastră.

4. Atracţia este un fel de strălucire care ajunge
La suflet. Nu are nicio explicaţie. Ea aprinde
Dorinţe, iscă pasiune şi refuză să asculte 
Glasul raţiunii. De neprevăzut îndepărtează-te.

5. Era prietenă cu cel care se controla la mânie
O invidia colega pricinuindu-i suferinţe
Îi răspundea cu vioiciune şi bună dispoziţie.
Un lac nu se ortrăveşte cu veninul unui şarpe.

Chemare romantica Volumul III

1. Iubirea este crinul fermecat ce tulbură visul și dispare
Îl poți găsi îndurând suferința lui Ulysse. Asigură-te !
Parfumul acestei flori este de fapt flacăre vie. Este iubire.
Dacă îl închizi în inimă, controlează-l să nu te mistuie.

2. Zbuciumate și neobosite sunt talazurile vieții
Peste ele a strălucit minunata aură a iubirii.
Când apele tulburi se liniștesc cum este de așteptat
Întrebi de ce și pentru cine am îndurat. S-a meritat?

3. Așa cum pământul iubește apa, te iubesc eu
Ești comoara tăinuită a sufletului meu.
Inima îmi este pecetluită cu dragostea ta
Este atât de dureros când nu te pot vedea!

4. Îl încânta plaja cu nisipul fin auriu
Și vălurelele delicate ce nu se opreau.
Se asemănau cu promisiunile uitate.
N-a dat crezare prietenilor.
Şi-a ținut dușmanii aproape.

5. Când floarea raiului de pe pământ a dispărut,
S-au uscat mugurii sufletului, dur încercat.
Nimic nu este mai dureros decât despărțirea.
El a fost puterea, forța, adevărul și iubirea.

Copiile unui suflet Volumul II

1. Cât aș vrea să te am alături într-un splendid asfinți
Să ascultăm cântecul de luncă cum răsună liniști
Să admirăm lacul și înălțimea cu podoaba ei de stele
Să uităm pentru o vreme toate gândurile grele.

2. Trecea un călăreț în goana murgului
Peste munți, păduri și vaste pustiuri.
Încotro ? La ce umbră se va așeza?
Nu știu, poate el va fi umbra cuiva.

3. Condor cuibărit în vârf de stâncă, te implor
Poartă-mă pe aripile tale să cunosc lumea.
Un glas necunoscut mi-a șoptit : te vor devora…
Nu ești din lumea lor, ești străinul trecător.
Nu te hazarda!

4. Un medic prin spitale viața iși petrece 
Vezi în ochii săi blândețe și melancolie.
Uneori se lasă mângâiat de aerul rece
Înțelegând și ascultând glasul care tace.

5. Cândva se scria despre adultere
Despre iubirea femeilor decăzute.
Mentalitatea veche este știrbită
Iar alta nouă încă nu există.

Catrene Volumul I

1. Sfinxul a fost dăltuit din piatră
El n-a cunoscut durerea niciodată.
Dar omul a cărui mumă este huma
Va munci și va lupta întruna.

2. La răstimpuri de veacuri apar oameni care strălucesc.Ei sunt aleși.
Sunt din contiții sociale cu totul inegale, fără strămoși.
Nu vor avea nici urmași, singuri alcătuiesc întregul lor neam.
Acesta este meritul lor, asemenea stelelor ce răsar și apoi dispar.

3. Adrian Păunescu s-a născut din undele zorelelor proaspete,
Și-a hrănit spiritul cu seva neprețuită a virtuților dacice,
Și acest luceafăr al poeziei s-a metamorfozat din om în zeu ,
Destinat să treacă peste veacuri geniul românului său.

4. Peste crestele munților privesc luna plină.
În măreția-i blândă vrea să-mi spună:
Iubirea este sfântă , este ca focul din vatră, 
Nu se stinge niciodată de știi să-l întreții.

5. Inocenta natură sălbatică dă parfum de basm.
Aici petrec îndrăgostiții trăind beția de miraj.
Amice , crede-mă ! De vrei ca iubirea să-ți fie deplină, 
Strânge în brațe o fecioară și bea o cupă plină.