Undeva, într-o pădure virgină de stejar,

două stâlpări atingându-se discret

în bătaia vântului,

şi luna strălucind duios peste sărutul lor…

Undeva, dincolo de durere,

copilul din mine şi copilul din tine

alergând ţinându-se de mână printre stele,

neştiind ce-s dragostea trupească,

ura, răutatea, mândria…

Undeva, pe braţele unei cruci de piatră

dintr-un cimitir de sat,

un porumbel şi-o…

Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis

stau şi privesc pe fereastra acestei toamne

cum se deschid din nou rănile timpului,

cum se deschid din nou rănile timpului

şi sângerează

frunze îngălbenite,

must înroşit,

melancolie,

lumină crepusculară,

amintiri de vară,

poezie…

Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis

stau şi privesc pe fereastra acestei toamne

cum se deschid iarăşi rănile…

Pentru sufletul acestui neam,

izvorât din lacrimă de sânge

şi deprins a suspina şi-a plânge,

Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai,

care şi-au păstrat credinţa vie

şi trăiesc cu dor de veşnicie,

Eminescu-i un crâmpei de rai.

Însă pentru viermi lumina-i chin,

ei nu pot privi nici chiar la stele;

pentru iude şi alte lichele

Eminescu-i fiere şi venin.

Rugăciune şi…

Luntrea fiinţei mele înoată prin

                            nemărginirea cuvintelor,

zeul poeziei mă ştie din cărţi şi din suspine;

o dată pe veac am dreptul să intru

                            în Sfânta Sfintelor,

să aduc ardere de tot versuri şi rosturi depline.

Mi-e grea călimara de sens şi de

                             doruri latente,

destinul îmi atârnă de o stea în devenire,

aştept răbdător în…