de Gavriil Stiharul Speram că spinii viselor albastre nu vor sta pe fruntea îngerului meu, din străveziul trup se prelingea-un astru – într-un colţ de noapte plângea Dumnezeu. Să rămâi singur, ce aspră osândă, în umbra celor trăite scurse demult, în vidul de-albastru, ca luna rotundă pentru spaima zilei de mâine tumult. Cădeau în gol bucăţi de paradis într-un un cutremur de curcubeie sfinte, ca o pupilă, sufletul deschis aduna culori…Vezi mai mult

de Gavriil Stiharul Speram că spinii viselor albastre nu vor sta pe fruntea îngerului meu, din străveziul trup se prelingea-un astru – într-un colţ de noapte plângea Dumnezeu. Să rămâi singur, ce aspră osândă, în umbra celor trăite scurse demult, în vidul de-albastru, ca luna rotundă pentru spaima zilei de mâine tumult. Cădeau în gol bucăţi de paradis într-un un cutremur de curcubeie sfinte, ca o pupilă, sufletul deschis aduna culori…Vezi mai mult

de Gavriil Stiharul Aud glasuri din lemn, văd șarpele din râu, curge undelemn din bobul de grâu și văd semn. Văd ierburi pe stânci și fum de polen, și urme adânci lăsate ca semn de furnici. Semne-n izvoare, aud în fântâni plânsul din floare și văd în aluni semn mare. Scripturile vorbesc despre ape rele, cuvânt dumnezeiesc despre cer și stele: semn ceresc. Pe cei osândiți iadul stă să-i dea, pe cei înghițiți marea stă și ea: semn din…Vezi mai mult