CÂINE ÎN RUGĂCIUNE

Îmi voi aminti toată viaţa, cum în ziua de 22 decembrie 1989, la Bucureşti, deşi era senin, ningea cu fulgi mari de zăpadă, roşii ca florile de mac. În tot oraşul era o linişte  mormântală. Lătratul automatelor şi ţipătul martirilor se auzeau doar în interiorul acestor fulgi de zăpadă diafani. Oamenii se salutau pe stradă, tinerii ofereau locul vârsnicilor în autobuze, troleibuze şi tramvaie, îşi luau la revedere…

Uneori

Uneori simt prezenţa

copilului pe care nu l-am avut,

uneori văd silueta iubitei

pe care nu am cunoscut-o,

uneori visez viaţa

pe care nu am trăit-o.

REZONANŢE

Când cineva cântă la o vioară Stradivarius,

toate viorile vibrează în cutiile lor.

Când un poet scrie o poezie de dragoste,

toate femeile freamătă în trupurile…