Să nu te risipeşti 



Cuprinşi de febra spaţiilor vaste, 

visul născut din dorinţă 

ne-nalţă cu putere, vii, tot mai sus, 

înflorind mistic! 



Eşti un tumult, o cascadă, o forţă 

în adâncimile nopţii suspendate 

de muzica şi misterul care 

ne umple de extaz, 

o dilatare în infinitul din noi! 



Cât de departe am pătruns în mister? 

Un clocot, o frământare, 

un val creşte şi umple totul, 

o dulce îmbrăţişare eşti! 



Ceva din acele adâncimi 

ţi-au zdruncinat temeliile, 

ai intrat în imponderabilitate, …

Se naşte iubirea uitată undeva 



E noaptea nopţilor când 

- fereastră spre învierea zborului - 

m-am deschis spre tine să făurim 

o lume nouă, 

pornind la ceas târziu al inimilor! 



Un înger ne cântă poemul 

din învelişul cuvintelor, prin care, 

cu-atâtea culori, cerul ne pictează paşii 

şi gândurile, păstrându-mă, 

prin curenţii vieţii, o vie amintire, 

peste toate timpurile. 

Eşti mereu expeditorul 

şi destinatarul unui nou vis, 

însă izvorul va fi în fiecare din noi. 

Pe drumul iubirii, umbrele mele 

se-aşează uşor peste rănile tale…

Păşind în lumină... 



Păşind în lumină, cu mine, 

voalul s-a ridicat, 

ai început să vezi culorile, 

te-ai detaşat de umbre, 

de acolo vii în lumea mea 

şi laşi lumina 

să se-arate prin crăpăturile 

ce s-au format 

în adâncurile ce te-nfiorau. 

Tot universul va fi în palma ta, 

ochiul deschis în simbioza vieţii, 

prin alchimia sufletelor! 



Pe portativul inimilor 

ai găsit toate notele, mister, 

renaştere şi armonie, un prim pas 

şi-un salt în tine, 

laşi sufletul…

Cine e începutul şi sfârşitul? 



Iarna e ca un cearşaf aşezat 

peste trupul tău, Fiu al Stelelor. 

Încă e ceaţă la malul iubirii, 

însă de mână cu tine 

niciun taifun nu ne va atinge, 

frica de necunoscut, 

senzaţia de infinit, acordul iubirii 

sau fuga pasiunii, 

acea mişcare a ei între lumi, 

între lumile noastre, 

arpegiul de la do al meu 

la do al tău, misterios ritm, 

un etern pas spre noi, 

în acest segment de vibraţie. 



Închide ochii! Printre linii şi spaţii 

vei simţi flacăra caldă, …

Ai văzut lumina întrezărindu-se... 



Ai văzut lumina întrezărindu-se 

în fiecare unduire a cuvântului răscolit în tine, 

prin umbrele polarizate ce ţi-au întunecat privirea. 

Pe fereastra pustiului din suflet îmi cânţi pierdut, 

erai pe zidul palid al îndoielilor, 

în mine ai regăsit acel prezent din tine. 



O taină se-ascunde în noi, acum e ca atunci! 

- noaptea din marea noapte a însingurării 

şi a indiferenţei inimii - 

Mereu ai crezut că nu ai voie, peregrinule, 

acum ţi-e bine, mâine-ţi va fi la fel, 

doar culorile se schimbă, azi îţi alegi albastru, 

un verde marin îţi voi aduce mâine, 

din care portocaliul se va împrăştia intens. …

Creatie video : Angela Iosif 

http://www.youtube.com/watch?v=of_jSruwvY0 



Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău / O fată ţi-a traversat timpul (armână- română) 



Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău 



Pi pindona bâtutâ atunţea 

agârşitu s-a înhrâpsi anlu, 

Un cânticu di largu ţâ greaşti, 

boaţea ei s-ascumsi tu tini, 

maşi ghislu îl portâ tu suflitu... 



Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău - 

aduţeari aminiti a unui altu chiro sau maşi 

unâ şcurtâ triţeari pritu un nău…

Opreşte, Doamne, ceasornicul! 



În lumina focului, 

umbrele-ţi dansează prin visul abia stins, 

în cădere îţi extragi 

fiecare ciob implantat prin trecerea ta, 

pe alei singuratice îţi asculţi şoapta inimii, 

recompui spaţiile libere risipite-n trecut, 

în timp ce noaptea-şi curbează 

cadranul timpului 

pentru a găzdui lumina cerească. 



Ai mereu impresia de adiere a unui torent, 

( o asociere cumva anormală, ai să-mi spui ) 

fulminante trăiri se descriu în spaţii imense, 

sublim foşnet, în surdină încep 

şi vin valuri, valuri, 

intensităţi pe care nu le-ai cunoscut, …

Sărutul lacrimei tale 



- Nimic nu mă răvăşeşte mai mult 

ca zâmbetul tău! îmi spui. 

Aerul tremură, stelele cad 

şi luna luminează de bucuria ta care 

se-agaţă de un mugur de speranţă 

cuibărit în crăpăturile insulei noastre, 

în timp ce-mi aştepţi cuvintele 

ce vor pluti, în ritmul bătăilor de inimă, 

prin liniştea de a şti 

că dragostea nu va trece... 

- o floare dorită ce se deschide 

pentru a ne dezvălui nectarul vieţii - 



Mercur volatil prin coridorul timpului, 

inima departe îţi fuge să mă cuprinzi, …

Simfonia picăturilor noastre 



Ai intrat abrupt în poveste, simţi taina 

şi pulsul ei care te dezarmează, 

legi visele tale la inima mea, 

le ţeşi prin ea şi-i binecuvântezi pacea. 



O piatră arunci în liniştea apei, sunetul ei 

te poate conduce undeva sau altundeva, 

departe şi prea aproape, niciodată aici sau acolo, 

pretutindeni şi nicăieri. Un ambitus de nepătruns! 



Fugi şi rămâi, un cerc tonic al cvintelor, 

mergi şi străbaţi amplitudinile lumilor, 

mereu aşezat între ele, în permanentă mişcare, 

te-arunci printre astre, 

- o fugă cu totul tulburătoare…

Ştii unde se duc clipele, visule? 



Ne-am dat jos aripile, 

am trecut prin voalul uitării 

şi am venit aici, visule, 

pe tărâmul unde clipele vin, trec, 

plutesc, alunecă lin prin noi 

şi se duc în norii de unde 

plouă cu secunde, ninge cu ore, 

într-o clepsidră a veşniciei 

unde timpul circular 

amestecă totul în ţesătura lui, 

întorcându-le, pentru ca noi 

să gustăm o nostalgie, o amintire, 

iar când dorim 

să alergăm pe câmpul cu maci, …