Ultima amintire,                           prima rătăcire Apusul se-nchină spreeşafodulîmbătrânit prea devreme.Îngenuncheatăîn faţa călăuluiaşteptsemnalul căderii în viaţă.Mulţimeaîşi zornăie clipeleîmpuţinatede păcatele întunericului. Să plece! Să plece!– strigă scrâşnindlimbile ruginiteale timpului atârnatde ochii cerului. Zâmbesc tandruîmbrăţişândlumina naşterii mele, îmi las aripilepe podeauade douăzeci şi patru de carateşi trag cortinapeste libertate. Doamne, de ce m-ai pedepsit cu…Vezi mai mult

Ne naştem – murim Ne naştemîntr-o anume zi! Izgoniţidin gândul tatălui cerescne adăpostimmai întâiîn pântecele mamei.Apoi sărim,strigând după ajutor,în cămaşa de cânepăa vieţii.Ne spălămde toate orelecu lacrimile ceruluipăşind semeţiprin galaxii şi nebuloase.Destrămămpânza tăcutelor iubiripierzându-ne timpulfără rost,mâncându-neunii pe alţii... Murimîntr-o altă ziluând cu noitoate durerile lumii! Mariana Rogoz StratulatAproape Unul, ed. PIM, Iaşi, 2015Vezi mai mult