inima bate ca o curtezană dansând pe mese-ndoliate

la o fereastră iubita arde scrisorile nescrise ideile-nchinate

se îngână luna secerătoare cu promisiunea unei zile apte

cine mai știe cine mai crede cine mai așteaptă

păsările să se întoarcă din țările calde

inima bate ca o mustrare printre sticle sparte

la o fereastră iubita cerne lumina unei zi pătate

aritmic toaca cântă nefiresc în miez de noapte

poate dorința poate căința poate voința

să îi aducă omul pierdut în vise ondulate

inima bate

 iubita mea e alchimistă

extrage cuvintele din pământ

și le unește într-un tot prozaic și aproape real

iubita mea vă spune…

există posibilitatea

conform datelor analizate

ca seva pământului să migreze

de unde vă doriți

până unde vreți…

iubita mea e atât de alchimistă

încât seva pământului

va exista

peste milioane de ani

exact cum spune ea

de un singur lucru se ferește iubita mea alchimistă

știți nu-i așa e piatra filosofală

au apărut semne în pietre

pe fiecare rocă e un adevărat mesaj

cei ce nu știu întreabă praful care se așterne

cât spațiu e între noi și cât necaz

nori sedativi se tot încurcă între stele

nu știe nimeni câte vieți pierdute în aburi de extaz

trec ciclu după ciclu

prin perdele euforice de haz

și iată-s tot mai mulți cei ce le descifrează

ghidușe urme scrijelite

prin topaz lumina de pătrunde virează

și înghite ziua pierdută și amintirea

unei goane nebune după strălucirea

ilogică imberbă și nepăsătoare

și zei și zee se afundă în rutina

citirii semnelor ce au apărut în pietre

iubita mea citește o carte

'' sărută-mă iubito cu patimă nebună ''

și ochii i se împăienjenesc căci

'' lumina se scurge prin perdea ca o amantă care intră pe furiș''

ea știe

'' pe altă stea e ziua-n care-ți legam

părul în cozi la spate''

și nu se poate dumiri de ce se întâmplă deoarece

'' iubito au început peștii să cânte''

iubita mea citește o carte

mă uit în oglindă și nu am chip

îmi lipsesc esențial și gura și ochiii și nasul

iubita mea când a plecat a luat cu ea

și părul și urechile și buza

sunt doar amintirea pe o poză

ce mâine a dispărut mâncată de cariu

mă uit în oglindă și nu am mâini

iubita mea m-a scris cândva

și m-a imaginat scriind acele versuri

acum m-a uitat

și am dispărut în eter cu tot cu iubirea

în oglindă nu se vede nimic

• om bun deschide-ți inima

hartă să faci spre apa cristalină

când intră furul să-l momești

cu sticlă fadă inodoră lină

de vin spre tine capete cochete

ce nu știu să se miște în surdină

învăluie-le în adevăruri mărunte și concrete

nu le vorbi de dragostea sublimă om bun deschide-ți inima

când telegarul trece fără milă

astupă-ți ochii urechile și gura

să nu rămână loc pentru pastilă

de simți în atmosferă blană de șinșila om bun închide-ți contul

și mută-ți biblioteca într-o amforă divină

e noapte târzie și plouă dramatic

picăturile ropotesc enigmatic

vântul șuieră și învăluie case pe rând

tu iubită ești

dar strada-i pustie

și am uitat să ajung

e noapte târzie și din caldarâm

sar broaște țestoase uscate

apartamentul e gol patul e gol

gândurile sunt pline toate

e noapte târzie și încerc să adorm

luna e vela corabiei date

năstrușnic e somnul

cromatic e domnul

doar eu sunt de vină

că nu-și mai găsește drumul

• omul

pe turle crește iarbă

nimeni n-a sădit-o

rugile urcă mai greu acum

căci timpul e de primenire

doar pentru unii

noi restul

bem apă

și ne opintim prin zile trecătoare

să redevenim oameni

iubito doar cu tine mă pot pierde

și codri freamătă doar lângă tine  

doar lângă tine din cenușa lumii

văd stelele ce-și trag lumina

iubito e neagră ziua

• oboiul sună tainic pe-nserate

și de la mine pân' la tine

e acoperită strada

cu dulcele câinilor ce latră a pustie

vai…a trecut acceleratul

un gol de necuprins absoarbe noaptea

de crezi că visul mai răzbate fără tine

te înșeli

dă-mi tiriac iubito poate mă fac bine

și poate

mai văd florile ce-și trag mirosul din căldura soarelui

iubito doar cu tine mă pot pierde

n-ai să te-ntorci iubito

n-am să mă întorc nici eu

pe altă stea e ziua-n care-ți legam

părul în cozi la spate

pătruns e trandafirul de roșu efemer

deconspirată e iubirea de molecule apte

la geam stă și așteaptă

un tainic mesager

dar e uitată calea

și nu mai știe nimeni să refacă

corzile inimii

spart e paharul

iar cuptorul

unește cioburile într-un amalgam

inform

nedemn de vinul roșu

n-am să mă întorc nici eu

n-ai să te-ntorci iubito

pe altă stea e ziua-n care-mi legai

gândurile toate