Eram în braserie la Melody, sorbeam un coniac la o cafea și-o țigară când, îl văd venind pe amicul Vasile. Mă vede și el și se înfige la masa mea:

− Măi Mihăiță, fii atent la mine că am un scenariu pentru tine de iei Premiul Nobel... Bestial, mă! Bestial!

− Poate Oscarul, mă...

− Nu contește! Atenție la mine.

Mai comand un coniac și adopt postura răbdătoare. Știu, din îndelungate experiențe, că n-am cum să scap. Cel mai bine-i să-l las acum, că pare pe…

De data asta am dat-o bulită de tot.

Încerc să mă extrag din mâlul vâscos în care eul meu este imobilizat, dar nu reușesc să aud decât câteva gâjâieli ininteligibile, probabil sunt eu. Curios, contabilizez asta la un alt nivel al conștiinței, așa ca o revelație, și tot de acolo vine o concluzie: ești mort. 

Informația nu produce nici o reacție talamică așa că, probabil, așa este, și în acest fel mă descopăr pe un alt palier, o altă conștiință, paralelă, dar asupra căreia…

Stângaci, trupul lui Bubu se ridică ezitant, apoi cade pe-o rână. N-am control asupra urechii interne, acolo unde miriade de cristale zaharide se rostogolesc într-o incintă tapetată cu terminații nervoase care, la rândul lor, compilate, ne spun unde-i sus, stânga, dreapta și jos, cu o acuratețe de o sutime de arc. Mă învârt prin zonă dar peste tot dau de sinapse blegite de drogul, în exces, pe care l-a încasat Bubu.

Încerc altfel, relaționându-mi poziția la distanțele relative pe care…

Cu planul clădirii bine întipărit în minte, mă strecor prin culoare interminabile și ajung într-un hol central. E cel înspre care duce aleea principală și urcă scara impozantă din marmură. Locul e pustiu căci e ora unsprezece, ora de gustare. Traversez nonșalant și intru fără să bat la ușă.

Din spatele unui birou din lemn de nuc, directorul ridică spre mine o privire grea:

− Intră Darius! Te așteptam!

De după cele două draperii apar doi infirmieri solizi care-mi prind…