Așteptam o cursă București-Iași care urma să-mi aducă un colet. Cum am spaime de timp, am luat-o mai din vreme. La colț e o patiserie Fornetti de unde mi-am luat niște bușeuri cu brânză, iar de vis-a vis, o cutie cu bere.

Ședeam răscrăcănat și bobinam la plăcinte când, trece o echipă de polițiști locali. Mă scanează atent, eu le zâmbesc afabil, și-i urmăresc cu privirea.

E clar că și-au fixat următoarea pradă. Unul din ei se bagă în niște tufe și, scoțând din…

− Tovarășa profesoară, ce este... gravitația?

− Gravitația, Vasilică, este atracția reciprocă a două corpuri.

− Ne cunoaștem din vedere, câte clipe efemere...

− Ce bâigui tu, acolo, Vasilică?

− Aaa, nimic tovarășa profesoară, da’ n-ați ascultat melodia lui Corina Chiriac, sau mai bine: Te-am văzut, mi-ai plăcut, ce rămâne de făcut... și, înainte s-apuce profesoara să deschidă gura, corpurile astea au și ele o greutate...

− O masă, Vasilică, o…

− Tăiați! striga regizorul. Nu-i bine! E greșit, greșit!

− Dumneavoastră a veți o viziune asupra secvenței, l-a informat actorul, stând cu mâinile în șolduri, și eu o am pe a mea. Sunt dispus să fac un oarece compromis, dar, în cele din urmă, trebuie să rămân la viziunea mea.

Bruce Boston îl privi și sforăi: Numești aceasta compromis?!

Actorul ăsta îl exaspera. Pentru o secundă îi veni să-i spună că nu-i nimic mai mult decât o hologramă în stare…

− Îmi pare rău, dar nu cred că ești potrivit pentru rol.

Michael Din aruncă CV-ul peste teancul destul de mare de altele asemenea, rezultatul unei zile de casting absolut dezamăgitoare. Se uită la ceas și suspină: 17:45. În cazul în care trenul nu va întârzia, abia de-ar putea ajunge să vadă ultimele zece minute de joc. Echipa sa, probabil, pierde, a fost un sezon rău, dar cu atât mai mult au nevoie și de sprijinul său moral.

Dădu să se ridice când realiză că actorul…