Afară s-a înnoptat și plouă. Stropii de ploaie care se preling pe geam îmi par, acum în amurg, lacrimi:

” De nu ai venit? De ce nu ai mai venit?! Eu te aștept, ca la început.”

Afară se încălzise binișor, mirosea a vacanță de vară, și mă strigă maică-mea să vin la telefon.

− Hai la Putna!

− Mergem, Romică! Ne găsim la Autogară?

Pe Romeo Cristian Tăbăcaru îl cunoscusem frecventând Casa Pionierilor la…

Nu-l crede!

Șoptește la urechea ta despre comori

Ascunse-n al tău pântec

Hartă a esenței tale, trasă-n stele.

Zâmbetul lui, de aur,

A vrăjit și Luna legănată-n valuri.

Nu simți?

Inima ta-i acum într-o cutie de sticlă,

Trofeu, iar sângele îți arde…

Peisajul imaculat al vastei câmpii Vastitas Borealis păru deranjat de lunga dâră de praf auriu lăsată în urmă de către un călăreț singuratec.

Ce căuta tocmai aici, în această pustietate dezolantă a lui Marte, putem să descoperim defocalizând un pic și prelungind axa pe care acesta se deplasează cu aplicată perseverență: orășelul minier Assante.

Calul, un specimen absolut impunător, de departe produsul de marcă al…

 Nea' Costică a lu' Codreanu s-a senilizat. Cumva de înțeles la cei optezeci și șapte de ani pe care i-a trecut pe răboj, și îngrijorător pentru noi, ăi de venim, tare, din urmă.

Acuma n-ar fi mare problemă, vine omu' pe la mine cu un radio VEF, rusesc, să il repar... i l-am reparat de vreo zece ori, că n-are nimica, îi făcut din tablă de tanc din al doilea război, te'ngropi cu el la căpătâi, el doar ce încurcă butoanele (ș'are multe) și pierde postul „Radio Iași”,…