Pentru că editorialul din numărul anterior a punctat în trecere caracterul verosimil al unei creații literare, iată, ne propunem să dezvoltăm acest conținut sub aspectul dinamismului liric. Postura în care se regăsește un autor alături de opera sa este, de multe ori, aceea de modelator al realității prin instrumentul numit ficțiune, lucru fără de care percepția umană ar stagna la nivelul unui banal implacabil, într-o lume plată care ne-ar exaspera prin uniformitatea ei. Acolo unde…

Motto: Poezia începe din titlu și nu se sfârșește niciodată.

Balzac, un veritabil vizionar al intențiilor umane fără ca el însuși să pretindă asta de la sine, izbutește să construiască, în romanul „Iluzii pierdute“, o strălucită parabolă a destinului poeziei. Și face asta cu ușurința conferită de convingerea faptului comun, a ochiului care nu vede excepționalitate și care nu manifestă vexare în proximitatea acestui destin. Iar parabola sa rezidă în…

Crepuscule curg dinspre vară spre iarnă,

Se-ngână cu lumea lipsită de zei.

Licoare amară în suflet își toarnă,

Frenetici de fel, prosternați și atei.

Reptile ascunse-n ținuta deșartă

A vremii lipsite de vânturi și mori,

Din Eden revin cu perfecta lor artă

Să scrie... rescrie pierdute valori.

Un colaps văzut prin perdele de ceață

Frământă principii dospite-n idei.

Un spirit rebel se trezește la…

In a literary world as motley as the one of our time, there are many sailors of the pen who hang their feelings on the wire. Free writing, but so free that it no longer takes into account orthoepics and punctuation, has generated an uncritical mass of authors and readers with sudden accesses of imaginary masters. Both prose and poetry, viewed through the spectrum of agrammatism and not through the superbly combined nuances of the universal authors of modern literature, they risk more and…