Specific lui Ițenco, bătrânul vorbise cel mai mult, aproape numai el, trunchiul logoreei sale constituindu-se din evocarea unor situații cu încărcătură comică din care el ieșise în mod spectaculos. Diana și mama ei se întrețineau în casă, în vreme ce Darius și gazda lui masculină contemplau nocturna hibernală sub neobosita veghere a unei carafe cu vin. Ițenco fu la fel de simpatic și agreabil ca în înregistrarea care îi atrase asocierea cu Creangă: volubil, efervescent și debordând din…

Odată, m-am găsit în ceas târziu

Citindu-mi o străveche poezie

Și am strigat, aprins de isterie:

Ce-a fost în mintea mea? Ce-am vrut să scriu?!

Ecourile-adolescenței mele

Pluteau spre mine din obscuritate

Ca bărcile pe ape-nvolburate,

La fel de neoprite și rebele.

Când m-au ajuns, au spulberat uitarea

Și au zdrobit neantul neștiinței,

Sădind, apoi, în negura ființei

Mistere glaciare și…

Nici eu nu cred în Simfonia morții.

Dar Moartea are Simfonia ei.

Blestemul de a te opune sorții

E ca un zbor spre groapa cu atei.

Nu m-am născut să cred în nemurire,

Deși, în primul an, m-am sinucis

Și-am înțeles că unica sfârșire

E Viața... Și așa m-am compromis.

Nici Dumnezeu nu a crezut în mine,

Cum eu nu am crezut în lumea lui, 

De-aceea m-am trișat cu rău și bine

Și-am coborât în raiul…

Ce tribut am dat deșertăciunii?!

Tot ce i-am promis în zeci de oase.

Chiar am împlinit cumva pe unii,

Iar pe alții... Lasă-i să mă lase!

Văluri de-ntuneric și lumină

Mi-au blocat incertele intenții

Fără să le pot găsi vreo vină...

Eu credeam că am prea mari pretenții.

Spirele neliniștii din genă

Se dizolvă chiar sub ochii mei,

Însă eu mă prind, cuprins de jenă,

De lianți promiși de…