Unguentul prescris de doctorul Calonfir își făcu efectul, iar Ițenco era mulțumit să constate că zona Zoster de pe abdomen se retrăgea progresiv. Din acest motiv, se gândi că o convalescență prelungită nu i-ar face bine și merse în grădină să participe cât putea la muncile agricole. Leanța, văzând inițiativa, începu să traseze sarcini solicitante în același mod pretențios și niciodată mulțumit. Totuși, Ițenco își propuse să nu iasă din ritmul lui, căci adevăratul scop cu care ieșise din casă…

Pe la mijlocul lui mai, Ițenco primise apelul unei vechi și dragi cunoștințe din Matca. Printre altele, omul își etalase micile succese în afaceri, lucru care îi răscoli bătrânului dureroase amintiri și tendințe de autoflagelare pentru eșecurile din trecut. Spre a nu-și lăsa inima pradă unor zbateri ce l-ar fi făcut să pară ridicol pentru omul căruia nu îi mai auzise vocea de mulți ani, Ițenco zise:

—Aș vrea să să ne vedem cât de curând. Poate mâine, că tot e sâmbătă.

—Scumpul…

Erai mai frumoasă decât o părere

Tu Esența negațiilor

A tot ce am iubit și am respins

Și chiar mai dulce de atât.

Erai un anotimp în patru nuanțe,

Cea căreia îi strigam

Toamnă, venerată Doamnă!

O primăvară lăsată în secret

Sub talpa unui pas de iarnă târzie,

O Ea visată de verile noastre negate

Și, da! Erai mai frumoasă decât aici

în linii care te traduc doctrinei mele,

principiului de a nu fi

ori te sacrifică…

... și Zeus nu putea avea răbdare

spre a se duce la mioare

Îl digera tătuțul

Cronos

Tartarul exploda de nerăbdare

Cronos

Își vomita copiii

pe plaja însângerată de Uranus

Afrodita, cu pretenții calcă spume

și deodată!

imperiul de Muze copulează Pangaea!

Oceanul se desfată în divorțuri

Saturn, gelos, îl reînvie pe Hades

Tot astfel cum Zamolx reiterează mitologii…