„Nu-i vreme ca oamenii ăștia mărunți,

Inculți, dar și mulți ca să zdruncine munți.

Nu-i zor să le dăm prin pipete o vară!

Lăsați-i bezmetici! Lăsați-i să moară!

Priviți-i cum luptă ghidați de un câine

Să-și tragă felia mai groasă din pâine!

Uitați-i pe oamenii care se rup

Să macine haita cu foame de lup!“

In res, res incerta! spunea un amic.

Sed lex, dura lex! aș putea să-i prezic.

Neoameni ne facem prin câte…

Uneori ascult rock și mă las voluptos

În oceanul din mine, oceanul de os,

În oceanul de umbre, de oameni absenți

Și pe care oricând îi privești ca prezenți.

Viermii graniței mele sunt tot mai flămânzi!

Când nu îi strivești, ci mai tare-i afunzi

În prăpastia hranei, în ego-ul meu,

Mă privești ca și cum aș fi hrană doar eu...

Nu cunosc omenie mai clară de-atât,

Cum nu-s nici fericiri să-mi atârne de gât...

Pentru mine pot fi…

sau Epitaful profesorilor lapidați

Noi am crescut în umbre de povară,

Dorind să nu lăsăm acestea toate

Nici vieții noastre ca o primăvară,

Nici lumii ca o vrajă de păcate!

Noi învățam, de mici, că se petrece

Mirajul omenirii într-o viață,

Dar nu credeam că dincolo de RECE

N-ar fi ceva ce ÎNCĂ ne învață!

Noi cerem pietre! NOI suim pe ele!

Ne avântăm în hăuri și abisuri.

Noi, vinovații de idei…

Remember! Remember The second september

In which we were cursed to forget and remember

A hell and a lake, or a thousand of years

That stubborn the walls and crush in the nears.

Remember! It was on a 2nd september

When people arrived in dispair and hunger

To urge annonymous ideas and yet

They were prepared to announce and forget!

Remember, my darling, that second september

Which turns into storms of a suddend…