Nu ajungea că, apreciind în mod ipocrit capitolul în care se preta la înălțimea limbajului utilizat în arătarea unor resturi de protipendadă bucureșteană, Arsinia doar își dovedea, din nou, snobismul. Dar să fie ea însăși divulgată drept o meschină întrecea orice prag al așteptării, tot așa cum omul josnic se arată indignat de felul în care i se prezintă caracterul. Și iată că, numai din atâta lucru, ea dădea bir cu fugiții, găsind în aceste înscrisuri justificarea pentru lipsa de…

Cum suspină ca o boare

Tragica metamorfoză,

De ai zice că te doare

Ofilita floare roză!

Ce descântec de păcate

În istoria de-o clipă,

De se-nnobilează toate

Prin sublima ei aripă!

Și ce pacoste de nume

În nuanțe pervertite!

Zici că nu ar fi vreo lume

Pentru tainele-i pripite!

Cavalcade-i trec prin viață

ʼN goană de nestinse gânduri

Doar ca să îi pună-n față

Groaza propriilor…

Să lași orice speranță la intrare! Orice speranță! La intrare să lași! Orice speranță!

Mii de șoapte îi răsunau în urechi, repetând sinistrul îndemn. În fața porții masive, Leanța aștepta să se scurgă un oarecare interval de timp, cu ochii ficși către medalionul baziliscului. Părea că se supune unor indicații pe care poate le primise mai înainte. Fumul hăului fierbea, se ridica și se întorcea la matcă, o lua de la capăt, amintind de haosul din sufletul ei. Leanța își repeta la…

Poate li s-a întâmplat multora să viseze că cineva din apropiere urma să moară și, în acel vis, numărau cu înfrigurare secundele în scădere până la clipa morții căreia îi vor fi fost martori, dar se trezeau brusc din somn, trăind o spaimă rece. Poate că, pentru unii, asemenea vise au fost premonitorii, așa cum începuse Leanța să creadă despre visul ei. Rămasă acasă, singură sub biciul propriilor gânduri, își făcea mustrări pentru că nu avusese tăria să divulge partea de vis în care se bucura…