Oamenii au nevoie de minciuni atunci când se raportează la viețile lor sau ale altora. Spus într-un limbaj mascat cu poezia accepțiunii gratuite, oamenii vor magie fără a crede neapărat în ea. Adică, vor minciună. Speranța împlinirii unei magii marchează, de cele mai multe ori, neputința. Basmele, cu toată magia lor, fascinează până când ajung să nu mai conteze tocmai pentru că oamenii, crescând, uită înțelepciunea lor ascunsă. Iar, acolo unde magia nu maturizează, firește, își face loc…

Gata! S-a impus prerogativa!

Cad urechi la margine de șanț,

Ascultând cum fredonează diva

Ultimul și nostimul bilanț.

Dinozauri răsăriți din colțuri

Neștiute-n enciclopedii

Mai legiferează paradoxuri,

Să se rătăcească în hârtii.

Elefantul molcom se distinge

Șovăielnic, ba surprins, ba mut

Și abia ideile atinge

Numai ca să pară el mamut.

Iată, totuși, că aici impune

Legea un destoinic șobolan.

Leul însuși nu se poate…

Manole se ridică pe cupolă

Ca umbra lui Apollo-n Pantheon;

Înconjurat de-o tristă auroră,

Vorbește către preasinistrul domn:

— Visezi acum ca-ntreaga omenire

Să creadă că ai vrut să faci un bine

Sacrificând femei în mânăstire –

De ce nu te-ai sacrificat pe tine?!

Din tronul vostru, nu dați socoteală

Decât ambițiilor voastre mari,

Decideți care oameni să mai piară

Și care să vă fie sclavi murdari!

Tu crezi că, dacă porți pe cap…

Spirit liliputan, Leanța oscila între infatuare și patetism cu eschivele ei rapide, dovedind o lipsă totală de caracter și simț al penibilului. Toate aceste trăsături convergeau, totuși, de minune în relația cu fratele Costea, între ei clădindu-se o taină puternică și dificil de aflat. Spuneam, mai înainte, că, atunci când Leanța își impunea să păstreze un secret, torturile medievale i se păreau simple mângâieri fără niciun efect. Iar conștiința faptului că deține un secret o făcea să…