În capătul dinspre răsărit al grădinii se afla o băncuță din lemn pe care Emilia nu o mai văzuse din copilărie, un loc în care visele inocenței înfloreau sub promisiunea eternității numai pentru a fi brutal strivite de trecerea timpului. Dispariția acelei băncuțe a fost traumatizantă pentru ea și, tot atunci, i-a declanșat voința de a-și lămuri deciziile adulților cu efecte devastatoare asupra celor mici. De cele mai multe ori, se izbea de argumentul autocratic: „Așa am zis eu și, cu…

Despre originea aromânilor s-au scris și, poate, se vor scrie tot atâtea pagini care tind să cuprindă originea întregii lumi. Diversitatea de informații și poziții față de această preocupare se reflectă, literalmente, într-un spectru variat ce frizează atât sublimul, cât și ridicolul. Actualitatea, însă, ne demonstrează că istoria oricărei națiuni sau etnii se reflectă eminamente în bagajul cultural al apartenenților și, deci, în etosul prezervat prin cutume, principii și obiceiuri care…

Sentimentul morții iminente planase asupra Emiliei zi de zi începând de la nunta ei, încât nimic nu o mai înspăimânta în privința asta. Uneori, când circula prin sat zvonul că vecina cutare acuză disconfort general, ea își spunea că respectiva trage să moară și, până la aflarea dureroasei vești, trăia o isterică nerăbdare de a-și valida premonițiile. Odată, un sătean plecat la pădure ca să adune lemne pentru foc, făcuse o manevră neinspirată și se trezi cu piciorul drept strivit de un…

Pe drumul sinuos al nașterii obscure

Din care omul vrea doar tot ce e mai bun,

Lascivele chemări vin din neant să jure

Că Moartea-i un miraj ca spuma de săpun.

Îmi spun și Eu, ades, că zorii vieții tale,

Dintr-un neant ieșind, spre altul se reped.

Eu știu că porți un nimb de lacrimi siderale,

Dar că ești cel mai trist, nicicând nu pot să cred!

Trăiește, om frumos și nu Mi te supune!

Eu grijă voi avea să te…