Și uite, așa trecură doi ani, timp în care Diana își abandonă mama în lumea viciată pe care bătrâna și-o construise; doi ani de sumbre reflexii asupra duplicității cu care Leanța se făcea un pericol tot mai mare pentru sine. Doi ani în care Leanța nu și-a oferit măcar o dată ocazia de a se dovedi mama asupra căreia Diana putea să se fi înșelat. Cu toate astea, din sufletul Dianei încă mai pleca acel fir nevăzut care o lega de această femeie ruptă de sine și de fiica ei.

Când Darius…

În toamna generală, e o lună

În care toți vânează frumuseți.

E drept că sub imperiul Ei se-adună

Rapsozi forțați de lumea lor nebună!

Dar câți, de fapt, să numeri drept poeți?

Că toamna lor se-ntâmplă-n primăvară

Și-n iarnă, astea sunt doar tinereți!

Culorile ne dau pe toți afară

Din viața așezată, stagiară,

Din cumpene fixate în pereți.

Septembrie acuză în tăcere

Bigoții camuflați în…

La începutul lui ianuarie, cu puțin înainte de împlinirea a douăzeci și unu de ani, Arsinia își sună mama. Diana era în curte și, privind telefonul, îi zise lui Darius:

—Uită-te la ea: nu îmi răspunde cu lunile, nici nu îmi mulțumește pentru urările de sărbători, iar acum sună!

—Poate că se aștepta la vreun cadou din partea ta.

—Eh, cadou! Finanțe vrea! Ai văzut cum a strâmbat din nas când i-am cumpărat paltonul pe care ea și l-a dorit, înainte de Crăciun? Ar fi preferat…

Într-o zi de octombrie, Arsinia își contactase mama prin mesageria electronică în scopul de a-i face o solicitare: să îl găzduiască în casa de la țară, pentru o perioadă, pe iubitul ei de atunci, Suhoi. În preajma morții bunicului ei, Arsinia intrase într-un exercițiu de socoteli naive și speranțe pe măsură de ridicole. Cu ocazia parastasului de nouă zile, fata își sună bunica și o întrebă dacă poate veni la masa de pomenire cu Suhoi, lucru pe care Leanța nu îl digera ușor, dar nici nu îl…