Deși creația de față este o variațiune la poemul „Corbul” de Edgar Allan Poe și la nuvela „Micul Arhimede” de Aldous Huxley, totodată aceasta se bazează pe un fapt real.

Era duminică, pe la amiază,

Aproape de sfârșitul lui april,

Când dintre nori mă urmărea o rază…

Mulți îndrăgostiți își validează

Axiomele pe-un colț de rai,

Contestând iubirii, cât durează,

Soarta cărăbușilor de mai.

Pasiunile mistuitoare

Care-i sorb atunci când îi ating,

Ca un foc de paie sunt: ușoare.

Tot atât de repede se sting!

Unii, mai constrânși decât arată

În principii ce și-au însuşit,

Nu pricep că dragostea curată

Are și-nceput, dar și sfârșit.

Inima palpită la icoane

Într-un ritm frivol, dar…

AȘ FI...

sau premoniția erorilor 

Aș fi rămas o umbră de cuvinte, îmbălsămând splendorile Selenei,

Un vector al tăcerilor abstracte prelinse pe oglinda lui Orfeu.

Cu toate astea, am ales cărarea nesigură din beznele catrenei,

Descoperind o lume fără margini, dictată de un dumnezeu ateu.

Aş fi putut să cad în amorțire pe povârnişul liniilor drepte,

Să rumeg conştiințe afumate în graiul declarat universal.

Dar înțeleg…

Ca umbrele, alunec în hipnoză

Spre-o lume gotică, sub cer romantic.

Mă las captiv în propria psihoză

Când regăsesc un bust al Evei, antic.

Cu sete de vampir adulmec viața

Din întunericul universal,

Cu beznă-mi răcoresc întruna fața,

Timid ca un poet medieval.

Buchet de vin – buchet de aurore! –

Străluminează un profil divin:

Femeia de sub văluri incolore,

O Evă care doarme-n…