—Îmi pare rău că m-am iluzionat la chemările insistente ale tatălui meu, spuse Diana. Dar cel mai tare mă macină frustrarea că și tu, și eu, am intrat în jocul lui perfid. Eu însămi am ignorat faptul că lamentările lui târzii erau doar produsul nesiguranței lui în rezultatul operației și că dorința de a ne împăca nu a venit de la el, nici de la mama, ci de la surorile lui ipocrite.

—Ipocrite? Dar care să fie scopul lor?

—Păi tata a început să emită pretenții de a primi un petic…

Întâlnirea de revelion a fost oarecum diferită de cea din Ajunul Crăciunului. Părea că Leanța ar fi pus drept condiție vizita la scara Arsiniei în schimbul cinei cu Diana și Darius. Firește că Ițenco intuia miza nevestei sale: vin copiii la noi, dar să nu uităm de sărmana copilă; miză pe care el o detesta în aceeaşi măsură în care își solidifica speranța vană că doar așa va face din femeia lui un partener agreabil și demn de sprijin în chestiuni delicate.

Și totuși, în încăpăţânarea…

Ninge peste tot cu poezie.

Ninge! Ninge...! Orizontul scrie

Tot ce zace mai frumos în el

Și se jură că-i superb defel.

Haideți să descoasem, totuși, tema

Și să înțelegem anatema

Ce intrigă un ocean de mulți

Și te fac, de drag, să îi asculți.

Curcubeu de flori și de dantele,

Mărgeluțe, lacrimi, filomele,

Cimitire, cruci și dumnezei –

Sacul fără fund din care iei

Ba un sentiment, ba o idee,

Ba frânturi…

Suflete cu aripi schilodite,

Vă conjur să nu zburați în sus!

N-ați gustat nici iernile cumplite,

Nici mirajul versului apus.

Pentru o poemă mai frumoasă

Ca monotonii ce vă umbresc,

Ați luat obsesii de acasă:

Cele care-n veci vă prigonesc.

Și, în virtutea singurătății,

Debitați folclor omniscient.

Ce tribut plătiți eternității

Și acelui demiurg absent?!

Nu știți voi că-n repetate…