Cioburile de gând gustă tăcerea

Uitată în rugina din cuvinte,

Valul obraznic își dă doar cu părerea

Acaparând nisipul înainte.

Nu pot s-accept ca nestatornicia

Tastată din greșeală să rămână!

Uzez de-aparențe cu mojicia

Lăstarului pierdut și fără…

Se-ncurcă altfel albul printre ramuri,   

Poate și primăvara a obosit.

Te mângâie privirea-mi, dar tu tremuri.

Iubirea noastră oare s-a irosit?

Visez adesea muguri printre blocuri

Chiar dacă astăzi afirmi că-s sclifosit;

Se-ncurcă altfel albul printre ramuri,   

Poate și primăvara a obosit.

Când sentimentul stă ascuns în geamuri,

Plângi resemnată, nu vezi că am sosit

Și ai fugi desculță spre noi…

                                  (încastrarea î-ului în iaurtul i-ului)

Iarba încălzită în ibric invită iedera în iatac. Împunsă în iasomie, iedera începe imnul inclus în iubirea învechită:

– Irina, iubești îndrăzneala ienicerului îndrăgostit? întreabă Iancu.

– Iscusința îmblânzită, Iancule.

– Ieșim?

– Ifose ieftine, îmbârligătorule!

Involuntar, iedera înhumează iepuri în intersecția î-ului în i. Iarba integrează…

E prăfuită dragostea de țară,

Zace ascunsă-n câmpul de narcise.

Oare românul chiar se rătăcise         

Prin plaiul străbun, în clipa amară?

Îmbrățișează munții, ce înnoptară

Secați de lacrimi, cu păduri ucise.

Zâmbește doinei, cu șoapte concise,

Prin plaiul străbun, în clipa amară.

Adulmecă valul, ce-a dat-o-n bară,

Fiindcă în ură, încet se zbârcise.

Aleargă-n taină, spre fapte…