Ne naştem orbi în universu-acesta îmbâcsit.

Umili, cerşim o libertate care s-a ofilit.

Ne este sete de cuvinte precise şi clare,

Oftăm, căci handicapul moştenit ne doare.

Fiinţa noastră e bolnavă şi încătuşată

În lanţurile neputinţei sale hibernează, uitată.

Ar vrea să strige, dar cui, căror semeni?

Conştiinţa-i pitită în umbra unor... nimeni.

Lumina îşi înfige aripa sa ucigătoare

În interiorul fiinţei,…

Mă inventez, în fiecare zi, din lacrimi

Și-mi sorb durerea crudă, sălbatică, mută.

Cum aș putea să scap cândva și de patimi?

Fug, privindu-mă-n oglindă, spre o redută,

Dar timpul meu e mort și neputința doare

Și omul ce-am fost ieri a devenit o... brută.

Aș evada din întuneric, da-i eroare

Și-n gândurile ce se-ncurcă pe asfalt,

Și-n privirea ce caută mereu un soare.

Ce-i de făcut? Prezentul…

Când împrumuți un zâmbet gol

Lumina te va evita.

Nu aștepta un miracol -

Cheamă-mă în lacrima ta!

Amprente, stropi în jumătăți

S-or pitula în amintiri

Și noi, printre banalități,

Vom croșeta trei ispitiri.

În prima-s spectator rebel,

Tu – o simplă mogăldeață

Ce…

Liniștea ancestrală

sărută zâmbetul fulgilor de nea

și împreună

șterg lacrima gerului

de pe haina strâmtă a pământului.

 …