Un colț de rai e satul meu
Cu case neschimbate
Cu obloane și pridvor
Și hornuri fumegânde
de sutele de ierni...

E satul dintre lunci și văi
La el mă poartă amintirea
Copil fiind zburdam prin luncă
Și mă îngânam în viers cu ciocârlia
Prin iarbă înaltă alergăm
O dulce copilărie....
Miros de iarbă simt și acum....
Și amintirea când mă cuprinde,
Mă întorc în satul meu natal
O parte a mea din suflet!

Suav si dulce al tau sarut
Pe buze il simt si acum...
De dragoste mi-e sufletul plin
Candiv si dulce ca mireasma unui crin
Cu cheia iubirii din Even venind
La sufletul meu ..ah.. cheia mergea..
E..piesa pentru..inima mea! 

Pe aripi de vânt ușor..

Din înaltul zărilor,

Tu coborî cu strai frumos

Auriu și luminos....

Cum coborî așa ușor,

Prin păduri și pe câmpii

Florile tu le înflorești

Și natură o trezești...

Aduci păsări călătoare

Triluri dulci de dezmierdare..

Crângului cel pustiit...

După iarnă amorțit!

De sub frunze ofilite,înghețate,transhumate

A ieșit un ghiocel

Vesel foc....nevoie mare.....

Cupă plină de mister …

Căzut-au frunzele de plop pe alei

Văd păsările călătoare cum se duc,

Pe creangă pribeagului tei

Mai cântă doar un cintezoi...

E toamnă iară peste noi!



Foșnesc doar frunzele pe alei

Purtate-n adieri de vânt..

S-au șters și pașii de altă data

De vânt și ploi..



Rămase însă amintirea ta

O port mereu că pe-o icoană

Pură fără nici o ramă...

Pe un colț de suflet!

................................ …