Aliate, frunzele toate, au uitat

că e vital să se țină și cu dinții de ram.

Surprinse de idila cu arbori misterioși,

în legănarea lor foșnind visau frumos

suspinând în uscat cârcel de dorul verii

nereușind să memoreze țipătul căderii.

În fiecare toamnă frunzele țipă altfel,

când pădurea nu vrea să fie nemuritoare.

Înghițind plânsul înăbușit de fericire

o dată cu ele și eu am uitat, n-am notat,

versul cu tine ce prin cap mi-a…

Ţi-am scris neobosită atâtea zeci poeme

Şi te-am înveşmântat cu gingaşe cuvinte,

Monedă ţi-am bătut şi te-am pictat pe steme

Cu drag şi cu migală mi te-am zidit în minte.

Ca o Șeherezadă în basme te-am cuprins.

Cu zborul nestrăin ascuns pe sub aripă

Mi te purtam zănatec în suflet şi prin vis

De calde sărutări făceam mai darnică risipă.

De tălpile desculţe o vară toridă-mi stă lipită.

Iar vine o toamnă şi…

https://www.youtube.com/results?search_query=romanta+s%C4%83rutului+de+veronica+%C8%99erban

Motto: La urma urmei moartea este doar un simptom al vieții. Mario Benedetti

În trist apus, fără motiv

Mă uiţi şi pleci, zâmbind lasciv.

Cum va fi lumea fără soare,

Fără răspuns la întrebare,

Cum să visez, cum să mai sper

Când lumea nu mai are cer,

Când nopţile sunt închisori

Iar zorii nu mai nasc fiori?

Cum va fi lumea să întreb mă tem

M-aş aşeza la pieptul tău, un ghem,

Să văd prin ochii…