Era o după amiază ploioasă, de toamnă târzie, iar ei, în ”palatul” Albei ca zăpada stăteau la masa mare pregătiți să asculte și, mai ales, emoționați că trebuie să spună poveștile vieții lor. Le pica greu, că se cunoșteau de ani buni doar ca cei patru șahiști, deveniți pitici de când venise draga lor gazdă. Pe masă tronau un castron cu grisine, făcute de Albă ca zăpada și sucuri de trei feluri, cumpărate de pitici.

      - Să știți că am fost trimisă de sus, aici pe pământ doar…

      În parcul din fața blocului erau două alei  în forma Literei X din centrul căreia pleca o altă alee către cele două mese de șah, înconjurate de băncuțe. Aici își făceau veacul, la cea mai apropiată de stradă, eroii noștri: patru bătrânei simpatici, cu bărbi albite, cu tichii ciudate trase peste cheliile lucioase și o fată!

      - Morocănosule, ce-i cu Somnorosul de n-a coborât, o fi bolnav?

      - Nu știu, bă, Înțeleptule... Lasă-mă-n pace! Mă încurci la rebus! Ce…

      - Tataie, ia uite cum se mișcă agudul când se dă în leagăn Cătuța!

      Aveam un leagăn cu lanțuri, grozav, eram mereu în certuri cu verișoarele mele pe el.

      - Dă-te jos, Cătuțo, să vedem care-i problema, să nu se rupă ceva să vă lovească! - spuse tataia.

      S-a uitat: în trunchiul agudului apăruse o scorbură mare și a început să cedeze chiar de acolo! A dat jos lanțurile că era pericol să cadă pomul pe noi și a chemat, spre jalea noastră, pe cineva să-l…

Era cald, înăbușitor de cald. Se auzeau doar bâzâitul gâzelor și sforăituri. Tataia și cei doi oameni tocmiți cu ziua dormeau sub căruță. Umbra singurului pom din capul locului adăpostea cei doi cai și o parte din căruță și se plimba pe jos, ușor, când apărea câte-o adiere de vânt. Iar eu, mergeam în patru labe căutând gâze pentru insectar și buruieni cu gust acru sau amar. Cele mai bune erau frunzele de susai și păpădie. Îmi mai tăiau greața de după ce mâncasem aici, la câmp. Vântul…