Deși nu era complet terminat, în blocul nostru se mutaseră deja câteva familii și, evident,  și noi, adică eu cu mama. Cheile de la ușile din apartament se cam potriveau la toate celelalte apartamentele, erau uși tip.

      Eram încântat, mergeam pe la toate apartamentele și le vizitam. Erau pustii, n-aveai ce găsi dar, de la etaj se vedea frumos în jur.

      Ne-am cunoscut vecinii, o fetiță cam de seama mea, Daniela și un băiat mai mic, Andrei, deci aveam cu cine să ne…

      E vreme urâtă, așa că intru, ca de obicei, în Postăvaru, vizavi de corpul N al universității și mă uit după loc'șorul meu: o masă tocmai în fundul sălii, la geam. Era un colțișor liniștit în timpul săptămânii. Mă duc bucuros, întind cursurile și mă pregătesc de învățat.

      - Bună dimineața, domnul Ionel, ca de obicei?

      - Aș dori, dacă se poate și un zâmbet micuț, acolo - am spus eu privind-o frumos.

      - Cum să nu, e din partea casei, pentru…

     Locuiam doar eu cu mama, în gazdă la niște unguri blajini, tare de treabă. Veneam mai devreme decât mama de la școală, eram în clasa a șasea iar ea, ca învățătoare, mergea după ore pe la copiii bolnavi, să recupereze rămânerile în urmă sau la comisiile ei de femei pe oraș. Oricum, aveam o oră, două, numai ale mele.

În acest timp nu prea erau copii pe stradă, așa că ieșeam singur și mă așezam pe un trunchi de lemn, aflat lângă un gard plin cu pomi umbroși, vizavi de poarta noastră…

      Era o după amiază ploioasă, de toamnă târzie, iar ei, în ”palatul” Albei ca zăpada stăteau la masa mare pregătiți să asculte și, mai ales, emoționați că trebuie să spună poveștile vieții lor. Le pica greu, că se cunoșteau de ani buni doar ca cei patru șahiști, deveniți pitici de când venise draga lor gazdă. Pe masă tronau un castron cu grisine, făcute de Albă ca zăpada și sucuri de trei feluri, cumpărate de pitici.

      - Să știți că am fost trimisă de sus, aici pe pământ doar…