Duminicile sunt făcute să-mi fie dor, să mă rup în bucăți, să le arunc pe podea, pentru ca mai târziu, în noapte, să mă aplec să le adun, să le strâng la piept,  încercând zadarnic să le pun împreună. Duminicile sunt făcute să scriu până-n zori, pentru a-mi ascunde lacrimile în cuvinte care să mă mângâie, pentru ca a doua zi să apar puternică în fața oamenilor. Duminicile sunt făcute să-mi îmbrățișez durerea, mințindu-mă că totul a fi bine și că niciodată…

                       (În amintirea mamei mele, Maria, lui Nicu, lui Dorin, cărora nu le voi mai putea spune vreodată La Mulți Ani)

Îți voi scrie în miez de noapte, în această noapte în care nu există anotimp, ci doat veșnicii amestecate, de bucurii și de durere. Mi se transformă în sloi tăcerea, pentru că azi nu-ți voi mai vorbi cum mă obișnuisem, nu-ți voi împărtăși nimicuri, căci tu străbați deja universul gândurilor mele.

În miez…

Îi era dor de-o zăpadă venită din străfunduri de veac, de troienele așternute de-a valma peste  Bărăgan. Visa la fulgii mari, pufoși coborând discret pe  pământ, amestecați cu rotocoalele de fum înălțate spre cer. Se gândea cum de păsările paradisului nu și-au mai scuturat aripile pentru ca miracolele să se reverse din nou asupra lumiii încremenite în nămeții de indiferență.

„În noaptea asta trebuia să  ningă” ,…