Mi-am aşteptat murirea. Nu o mai aştept. Plec eu,

acum, poate, ne vom întâlni pe drum, la jumate.

Are gust de femeie. Ai simţit?

Şi Dumnezeu când L-a creat pe Adam, I-a trimis pe Eva să trăiască murirea.

Ce rost ar mai avea viaţa fără o murire din care să te (re)naşti!?...

Aşteptarea e ca viaţa, fără limite, doar

răbdarea omului în aşteptare e

 ca o murire, ca un ceas cu tic şi…

   De vorbă cu mine am stat.

   Unul îşi scria tăcerea, celălalt asculta cuvintele strânse ca un ştreang, un „ştreang de cuvinte atârnate în bătăi de timp cu aşteptarea”.

    Unul eram într-o clipă, celălalt în altă clipă. Eram ca-ntr-un gong,

unul într-un înalt de cer,

celălalt într-un jos de pământ.

    Ne-am depărtat unul de celălalt până nu ne-am mai văzut. Ne simţeam nerăbdarea clipelor să treacă, să se lunece văzduhul…

   E timpul. E rândul meu, acum. A sosit vremea să mă tac până

acolo unde am să mă uit,

acolo unde dorul va da ghes cu cotul să ştie, să ştiu, să-mi amintesc că nu mai scriu cuvinte,

doar

şoaptele tăcerii pe cer unde nu le vede nimeni şi

poate

va sosi clipa să ştii că-mi doresc timpul de dinainte de copilul care am fost,

clipa aceea de care ai uitat că m-am întors într-o naştere să te întâlnesc

pe drumul cu flori, cu…

Îmbrăţişarea era goală, n-am simţit-o în partea aceea de suflet. Era ca şi cum ai avea un membru amputat.

Dincolo de ne_

cuvinte inserate în tăcere, mă voi pleca într-un mâine unde vorbele

nu se vor mai plânge,

vor cădea la picioarele zborului din noapte fără urmă de ceartă

şi

zâmbetul va răsări în ziua de după,

când trăirile nu-mi vor mai fi pictate de umbre hărţuite,

în şoapte,

fără rost şi dorul va prinde curaj să spună:

Te…