Grace a coborât din pat frecându-și ochii, cu somnul încă aninat de genele negre, frumos franjurate și a deschis fereastra camerei. Vânticelul de primăvară aducea în încăpere miresmele florilor de pruni și meri înfloriți și odată cu ele, trilurile cucului care își avea sălaș prin tufișurile de măceși și muri crescuți la umbra copacilor bătrâni veghetori coastele râpoase de la poala muntelui.

Peretele din spatele casei lor dădea spre partea nordică a muntelui. Merse în baie și se spălă…

E trecut de miezul nopții si mâine trebuie să ajung devreme la aeroport, fiindcă am o cursă către București dimineața. Somnul rătăcește pe cărări de stele, năuc și a uitat cu totul de subsemnata. Ce pot să fac, dacă nu reușesc să închid ochii? Deschid leptopul și încep să explorez lumea virtuală. Pe cale îmi încrucișez pașii cu alte creaturi crepusculare, păsările de noapte ale webului, cum obișnuiesc eu să îi numesc.

Mi-i imaginez pe uni ca niște bufnițe solitare obișnuie să scruteze…

Închid ochii obosiți de zbuciumul dintre

Zăbrelele banalităților existenței

Îmi eliberez esența divină

Din colivia temporală

Și o pornim pe urmele cutezătorilor

Din palatul timpului.

Mă fascineză misterul

Sămânța celestă din Om!

Îmi deslușește nedumerirea

Madame Tussaud

Ce m-a invitat într-o seară

În Muzeul figurilor de ceară.

-Speranțele de nestăvilit ale temerarilor

Se răzvrătesc la plus infinit

Rupând lințoliile…

Am pornit într-o călătorie

Din portul Tinereții

demult...

Cu toate pânzele sus.

Pe catargul corăbiei mele

Arboram insemnele

Primelor primăveri.

Îmi curgea prin vene atunci

Un vis îmbobocit de iubire

Timid ca o briză călduță.

Prinsese rădăcini sub zăpadă

Și creștea repede

Într-un an, cât în zece

Visul meu de iubire!

Îmi invadease de primăvară grădina

Cu soare fericire și flori.

Pe catarg, la pornire

Am…