Mi-ai spus că luna tainic ne trădează

Când vântul indiscret suflă-n perdea

Eu cred că Ea e doar invidioasă

Pe o iubire ca a mea și-a ta.

Luceafărul nu-ți bea din cupă vinul

Chiar de-ar râvni la sângeriul lui

Așa că te aștept să-mi stâmperi chinul

Ți-am pus sub pernă dragostea dintâi.

Doar știi că-s o femeie demodată,

Că mă hrănesc cu vise și cu slove

Și mă agăț nebună, disperată,

De tot ce-ai spus cândva, câteva…

Cros în jurul trupului

Fug

Cu viteza gândului

Am învățat

Pe de rost

Biblia iubirii…

Așteptam o cursă București-Iași care urma să-mi aducă un colet. Cum am spaime de timp, am luat-o mai din vreme. La colț e o patiserie Fornetti de unde mi-am luat niște bușeuri cu brânză, iar de vis-a vis, o cutie cu bere.

Ședeam răscrăcănat și bobinam la plăcinte când, trece o echipă de polițiști locali. Mă scanează atent, eu le zâmbesc afabil, și-i urmăresc cu privirea.

E clar că și-au fixat următoarea pradă. Unul din ei se bagă în niște tufe și, scoțând din…

          (postarea precedentă)

          Bibliotecă

 …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

    

  

 

  

 Amintește-ți să-l imbrățișezi

 Pe cel ce este zilnic langă tine -

 Atăt la rău, atât la bine

 Și clipe minunate să-i creezi.

 

 Amintește-ți fără de suspine                                 

 Ca viața ta…

PĂSĂRI CALĂTOARE

(Neagu Corneliu, 23.08.2019)

Spre țări străine păsări călătoare

la început de toamnă trec în zbor,

le însoțesc până departe-n zare

cu ochii-ntinși pe-o aripă de dor.

De cum dispar, în cuget se arată

păreri de rău venite din trecut

pe-o margine de umbră răsfirată

peste-amintiri de care n-am știut.

Mă reîntorc, cu gândurile toate,

prin anii duși cu tinerețea mea,

ca să-mi adun regretele…

ne întrepărtundem viețile tixiiți în cutii de chibrituri

în acele abominabile blocuri ceaușiste

moștenite din tată în fiu

și devenim încet-încet niște oameni din plastilină

modelați după zgomote

un fel de comis- voiajori…

Mi-am vârât într-o zi gândul 

într-o colivie aurită, 

crezând că nu o să mai zburde

pe meleaguri de dor,

dar acesta a zbughit-o printre zăbrele.

Nu-l ține încătușat nici ziua,

nici noaptea,

nici ploaia,

ci zboară pe aripi de vânt

spre nemărginire.

Mi-am încuiat deci gândul

într-o colivie de…

 Povestiri macabre în literatura lui Gabriel Garcia Márquez  

GARCÍA MÁRQUEZ IN HIS HOME IN MEXICO IN 2003. PHOTO: INDIRA RESTREPO.…

Scrie soarta pe toate frunțile

de dinainte de-a se naște omul

despre ce va trăi sau ce i se

va-ntâmpla că cică oricât ar fugi

el de ea dacă-i scris așa va fi!

Și sunt scrise multe și mă-ntreb

unde-or avea loc atâtea scrieri

că unele frunți sunt mici și…

Cap.20

.

Rezumat cap.19

George Apostol se apucă de amenajarea interiorului noii construcții, începând cu prelucrarea lemnului. Gândise placarea pereților cu profile din lemn, îmbinate nut și feder, lucru anevoios de realizat cu dotarea…

Adun prea multă răutate... 

O iau dintre oameni

și mi-o ascund

în străfunduri de suflet.

Vântul mi-o alungă,

dar ea, asemeni unui bumerang,

ajunge să mă lovească în față.

Rugul cuvintelor curate

încă nu s-a mistuit,

dar suflul răutății îmi face iar cu ochiul.

Mă doare sufletul când văd un trup fără voință,

un chip fără zâmbet, 

un rânjet întipărit fără rușine

pe figura…

Cățelușa Lola

Cățelușa noastră Lola,

care nu bea coca cola,

e frumoasă și cuminte

sufletul ei nu te minte!

Cu blănița de mătasă

Lola e foarte haioasă,

țopăie și sare-ntruna

latră când răsare luna!

Pe toți ne prinde în horă

pe cei micuți îi adoră,

e ghemotocul minunat

de toată lumea mângâiat.

Aduce-n casă bucurie

e toată numai veselie,

blânzii ochi de-i privești

pe dată te îndrăgostești.

Mare…

Sfântul grai românesc

Sfântul nostru grai românesc

plămădit din pâine dulce,

este vorba ce-o rostesc

toți urmașii lui Neculce.

Limba noastră literară

de voi poeți preaslăvită

este dulce sau amară,

când, cu lacrimi e rostită.

În vatră de sat cântată

pe la sfinte sărbători,

în biserici cuvântată

plânsă-n strune de viori,

Același grai ne sfințește

când doina cu dor suspină

vorba sfântă ne unește

graiul…

De un timp desenez sacrificii,

Adieri de vânt

Care se strecoară prin rănile spațiului

Și seacă sufletul pământului.

Desenez o mână de femeie

Care atârnă palidă și fără vlagă

Peste rama unui tablou închipuit.

Desenez Cleopatre, Madone,

Borgii, Semiramide;

Și de ce nu aș desena Ane?

Ane, născute să fie libere,

Deja iertate de păcatul omenesc

Ane eliberate din chinuri

Cu viața spre bucurie…

TREC ORELE

(Corneliu Neagu, 19.08.2019)

Trec orele grăbite prin acele de ceas,

minutele agile prind orele din urmă,

secunda între ace, rămasă fără glas,

adună speriată o clipă ce se curmă.

Se simte neuitarea, ajunsă din trecut

cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,

înfiorarea toamnei şi dorul renăscut

cu ultima bătaie, a clipei care trece.

Cad frunzele uscate în parcul adormit,

iar vântul le adună sub băncile uitate …

M-am născut unde ai vrut tu Doamne,

mi-ai dat spiritul, darul tău cel mai de preț,

cu el îmi croiesc destinul și-mi aleg destinația,

depășind toate barierele timpului și spațiului.

Umilită de viață, iubirea își caută drumul,

neștiind unde-i este gara, destinația ei ultimă,

dar până la gară cale lungă este de străbătut.

Îmi pun aripile și-mi născocesc zborul,

dar nu vreau Doamne încă nu vreau o destinație

vreau mai întâi să-mi găsesc lumina…

de obicei, trăiesc fără ochii pe ceas

mă mulțumesc să privesc din când în când Soarele

am împărțit cerul în două

încercând să despart diminețile de amezi și de nopți

de constelații

să-mi fac o idee despre timp

în rest n-am…

− Tovarășa profesoară, ce este... gravitația?

− Gravitația, Vasilică, este atracția reciprocă a două corpuri.

− Ne cunoaștem din vedere, câte clipe efemere...

− Ce bâigui tu, acolo, Vasilică?

− Aaa, nimic tovarășa profesoară, da’ n-ați ascultat melodia lui Corina Chiriac, sau mai bine: Te-am văzut, mi-ai plăcut, ce rămâne de făcut... și, înainte s-apuce profesoara să deschidă gura, corpurile astea au și ele o greutate...

− O masă, Vasilică, o…