În camera ta, toamnă, azi scârţâie podeaua.

Acoper-o cu pledul până se-aşterne neaua.

Pereţii-au absorbit din râu cerc de culoare,

Iar de plafon atârnă un ciob din Sfântul Soare.

Stă neatins pe masă coşul de roade burduşit.

Doar patul, aşezat la asfinţit, se-arată răvăşit.

Sub cuvertura albastră cu stele imprimată

Se odihneşte luna, covrig, pe partea dreaptă.

Pe noptiere, lângă felinare din dovleci aprinse

Dorm…

Mia rămâne pentru un timp singura responsabilă de bunul mers al afacerilor. Ceilalţi patru sunt purtaţi de maşina lui Tudor, condusă de Lică, spre nord, către târgul de baştină din frumoasa Bucovină. Sosirea lor nu stârneşte curiozitatea nimănui. Oamenii au alte preocupări şi, în afară de câteva cunoştinţe foarte apropiate,  nimeni nu ştie care este viaţa lor, iar pentru cei insistenţi femeile au avut un singur răspuns: „Sunt plecaţi cu afaceri”.

La…

Ce fericită era toamna

şi ne privea uimită

cum înverzeam alai de frunze moarte

în serile cu ochi de chihlimbar!

De dragul tău,

de dragul meu,

păduri de vise legănam

la poarta sărutului ofrandă.

Ce tristă este toamna!

Verdele( în suflet )a ruginit sub…

Dragă Uitare

îţi scriu aceste cuvinte printre clipe

care îşi fac de capul lor prin viaţa multora.

Vino să-i ajuţi cu harul tău binefăcător

să uite ce-nseamnă supărarea…

Cu ochii pierduți în orbite și mersul agale,

Peste pragul tocit de calcaneul timpului,

Sprijinit de-un toiag, pășeșete cu dese escale

Să ia, din când în când, pulsul anotimpului.

În locul viselor, doar regretu-l îndrumă,

Se prăbușește-n infinitul din sinele focal;

Pe tâmplele lui dezmierdate de brumă,

Mai flutură o…

   E timpul. E rândul meu, acum. A sosit vremea să mă tac până

acolo unde am să mă uit,

acolo unde dorul va da ghes cu cotul să ştie, să ştiu, să-mi amintesc că nu mai scriu cuvinte,

doar

şoaptele tăcerii pe cer unde nu le vede nimeni şi

poate

va sosi clipa să ştii că-mi doresc timpul de dinainte de copilul care am fost,

clipa aceea de care ai uitat că m-am întors într-o naştere să te întâlnesc

pe drumul cu flori, cu…

   Beznă.

   De cum am dat colțul străzii și, am început să ridic dealul, observ că nici un bec nu mai luminează. Avansez în virtutea inerției deși cu o strângere de inimă. O ceață groasă mă cuprinde. Nu mai văd în față, în spate, sunt pierdut în vălătuci ca de fum și simt că sunt rupt, rupt de mine, rupt din mine... Nu-mi mai simt picioarele, ceața se rotește ca un maelstorm și, în fereastra din centrul lui, apuc să văd cum mă ridic din genunchi și-mi continui…

Mi-e sufletul vopsit

de timp și clipele trăite,

de toamne fermecate,

de întâmplări firești...



Mi-e sufletul un copac

cu frunze colorate,

o poveste împletită în culori

pierdută printre…

Firul de iarbă simte cum...

Firul de iarbă simte cum

S-a cufundat răcoarea iar

Astăzi în frunza de stejar.

Canicula-i mutată-n scrum.

Cu toamna din abecedar

Se scrie încă un volum.

Firul de iarbă simte cum

S-a cufundat răcoarea iar.

Vara-i plecată la-anticar,

Livada-i plină de parfum;

Mă-opresc și eu puțin din drum

Și zâmbesc toamnei din chenar.

Firul de iarbă…

E mamă dulcele cuvânt

Pe care el cu încântare

Îl spune ca pe-o desfătare,

Dar eu,…

într-un loc

într-o lume

unde împreună

să putem schimba ceva

poate istoria

unde oamenii vorbesc serios

se-ntrec în glume

îşi spun pe nume

unde Dumnezeu nu e frică

şi frica nu este bolnăvicioasă

o lume, 

fie ea infernal de reală 

dar mult mai generoasă

în care să mă poţi opri să mai plec

ori de câte ori mă satur de infedelitatea semenilor

în care conştiinţa să nu mă tragă de mânecă

pentru fiecare…

Un roi de fulgere se-aprind în depărtare,

Iar vântul rupe haina, copacilor de-aramă,

Visez cu ochi deschişi la razele de soare,

Însă, tresar mirată când totul se destramă.

Fereastra e izbită de braţe-n dans haotic

Şi lumea mea din vis a devenit doar ceaţă,

Natura-i furioasă, se zbate-n ritm nevrotic,

Prin tunete mi-arată cât e de îndrăzneaţă.

Afară ceru-şi plânge cu hohote seninul,

Cu lacrimi fără număr, prelugi…

Oboseala urlă după multe zile şi nopţi prin oase

taie în carne vie cu tăişul stresului

ce-şi agaţă cârligele pe pleoapele grele şi trage

de membrele umane care sunt rătăcite prin locaţii

pe unde se…

Tot ce am făcut bine n-am făcut eu, ci Dumnezeu, prin mine. Tot ce am făcut rău, am făcut eu, şi n-am nici o scuză. Mă întreb, atunci: Nu sunt vrednic de pedeapsă? Şi totuşi, mila Lui...

Prin venele mele nu curge sânge. Prin venele mele curge ortodoxie.

La întrebarea „Ce mai faci?” ar trebui să răspundem întotdeauna: „Mai bine decât merit !”

Da, capul plecat sabia nu-l taie. Însă atenţie! Uneori îl taie barda sau ghilotina. Nu trebuie să fim…

Pe foaia albă de hârtie,

Cu o peniţă virtuală

Şi cu doar doi stropi de cerneală,

Arunc în noapte,

Gânduri deşarte.

Doi ochi ca mura,

Crizantemele strălucesc pe masă,

E bine acasă, e cald şi plăcut,

O clipă nefastă,

Facută să treacă,

Un vis de demult.

Frânturi de cuvinte,

Copilul ce doarme,

Visarea mă arde,

Gânduri în tumult,

Venite parcă…din trecut.

Se…

Nu-mi da lacrima amară, 

Zâmbet dă-mi pe buze dulce, 

Nu vreau Dragostea să moară,

Cu ea viața... tot se duce.

Dă-mi un răsărit de soare, 

Dă-mi un zbor de rândunele, 

Inima cumplit mă doare; 

Dorul a zburat cu…

Cad... mere

Pribeagul vânt îmbrățișează tandru

Rugina toamnei din livada noastră.

Adulmec scena de lângă fereastră,

Las totul și mă integrez în cadru.

Un măr și încă-un măr ating pământul.                         

În taină frunzele-și sorb nemurirea,

Stoluri de păsări pregătesc urnirea.

Ce mi-a rămas? Speranța și cuvântul.

Îmi decupez căldura cu migală,

Mai pun un  lemn în sobă să…