Fiecare cuvânt pus unde trebuie

mângâie pulsul inimii

chiar şi când suferinţa sapă adânc.

Uitarea ne va îmblânzi durerea,

vom trăi mai departe-n culorile timpului

aşezat pe umerii tot mai apăsaţi.

Deşi orizontul se apropie

ochii devin tot mai orbi

şi întunericul înghite distanţa.…

UNIVERSUL INIMII OMULUI

Omule,simți înlăuntrul tău forțe-ncătușate,

Din profunzimi-le-ți nebănuite,înnălțându-se-n valuri.

Ocean ascuns nevăzut,măturând țărmurile, când briză,cînd taifun nestăpînit

De stihii,scăpate din frâu,din adîncuri de genuni de suflet,

Străbătîndu-ți Sufletul Univers, unde sălășuiește încătușată

Iubirea de viață.Forță latentă, crescând în sămânța-i

Speranțe,credințe spre a tale năzuinți;spre iubiri, pasiuni

Înlăuntrul tău…

Mă doare

ca un ochi deschis înspre soare,

ca o arsură

de zgură...

Mâinile zgârie pereții,

sub coaste – nămeții

se-adună-n fiorduri de ceață.

Rămâi, dimineață

cu ochi de câmpie

și fluturi legănați

sub ie...…

POET APRECIAT în perioada interbelicǎ, ION PENA (nǎscut în 1911 - mort în rǎzboi în 1944 si inmormantat in Cimitirul Eroilor din Alba Iulia) este un necunoscut astǎzi. DE CE ? Între 1945 - 1989, mort fiind, a fost ascuns de "oamenii" cenzurii în "Fondul special - interzise". Nu le-a scǎpat nimic. Pânǎ în 2000 nu s-a știut mai nimic de el. Doar epigramiștii seniori îi mai știau epigramele în care-l creiona pe Pǎstorel. In UNIVERSUL LITERAR, suplimentul celui mai popular si influent ziar din…

 aromă de flori putrezite

 umezea ţărâna cu fiecare minciună

care ţi-o spuneam

tu să nu vezi împietrirea zborului

în absenţa braţelor tale

rămâneam cu o închipuire de aripi

mă temeam să nu ghiceşti

ceea ce este dincolo de zâmbet

să nu-ţi tulbur acel azi dureros

în care ne ascundeam rispirea reciproc

acel azi în care eu plecam cu tine

picătură cu picătură

fir cu fir

până când îngeri de…

Frică de lumină, am. Şi nu de lumină. De ochii care văd viaţa

pierdută pe cărări bătucite de spini şi mi-am zdrobit inima.

Am franjurat-o în atâtea clipe.

O aruncam la fiecare răscruce de gând şi acum stau

(şi eu şi gândul).  

Mi-am lecuit alergarea picioarelor şi sufletul a venit cu o crizantemă în braţe.

Mi-a spus că e inima mea. Fiecare petală

era o fâşâie aruncată în noroiul din colţurile…

     Elegie

Epistolă după epistolă am să scriu cu lacrima de tine.

     Suspin 

Când vremea încremeneşte în valul timpului te pierd.

    Îndrăgostiţi

Nevinovaţi precum pruncii furam şi stelele şi luna.

    Revedere

Umbra şi lacrima ascunsă în suflet adoarme şi toate-s aievea.

    Zgârcenie

Numai rouă din ochii tăi era pentru…

INGRID-PE URMELE TRECUTULUI 2-CUTREMURUL

După tot ce Ilinca mi-a destăinuit, cu greu am reușit să-mi revin din șocul celor aflate. Mă întristaseră mult cele ce-mi povestise și eram destul de îngrijorată pentru prietena mea.A trebuit să ne regăsim cumpătul și să ne prefacem că totul e ca înainte,căci fratele meu se întorsese de la școală și dacă ce aflasem trebuia să rămînă doar între noi, trebuia să evităm întrebările lui.Chipurile noastre răvășite și ochii plînși ai Ilincăi vorbeau…

Aşezat în fotoliul răblăgit de timp, Ilie priveşte fix ecranul stins al televizorului. Pe genunchi ţine un motan negru uriaş, propăşit prin preajmă de pe cine ştie unde.

- Care-i treaba cu tine, măi motane? Şi ce vrei de la mine? N-ai găsit altă casă?

Motanul se face că n-aude şi continuă să toarcă liniştit sub mângâierea degetelor lui.

Maricica, nevasta, trebăluieşte prin curte, pe lângă…

Răceala acestei zile de ianuarie se strecoară în mine ca într-un loc ştiut şi bine primit. Aşa ştie ea, aşa vrea ea, aşa insistă. Sentimentul nu este reciproc. Eu simt că mi se taie inima, îmi îngheaţă sângele, îmi amorţesc degetele şi limba fiind înţepenită, cuvintele stau grămadă în spatele ei. Ochii mi-s căutători de imagini care să înşele gerul laponian, dar parcă se usucă şi ei ca stele în nopţile încremenite de fratele siberian.

Printre crengile copacilor înlănţuiţi cu…

M-a dat afară timpul fără să ştie că am trecut prin toate anotimpurile lui.

I-am învăţat culorile şi cum se zgribulea. Părea că de frig.

Nu ştia că am şi eu timpul meu, acum. Fiecare clipă

era o petală din rai şi nu, nu era în alb şi negru.

Se depuneau în straturi aşa cum se vede curcubeul pe cer,

(doar că) în trei culori : roşu, galben şi albastru.

Şi ce buchet era în floarea pe care am sădit-o la…

Nu sunt ...





Nu sunt o ființă ce mimează,

o trudă-n drum, sau greul trup,

nici învierea la amiază,

când timpu-i șubred, parcă-l rup.



Sunt doar un dor, dor de lumină,

un vis mai nins, sub vremuri reci,

tu răsărit de lună plină,

să te oprești când vrei să pleci !



Să te oprești pentr-un sărut,

la poarta ce-ai deschis-odată,

sub vântul verii început,

sau ploi din toamnă neuitată !



Să te…

se duce satul

în satu-n care m-am născut

mai sunt acum câţiva ţărani,

din ce în ce o duc mai greu,

împovăraţi şi ei de ani.

şi râul a secat pe albii…

Force One

 Suntem în luna de miere; o lună mai întârziată dat fiind faptul că ne-am căsătorit în urmă cu 25 de ani, dar    mai bine mai târziu decât niciodată!

-Parisul, situat în partea central-nordică a ţării, pe fluviul Sena -citeşte soţul de pe net, eu şofez- are o suprafaţă de 1450 de km pătraţi…turism…turism, aşa …ce vizităm noi : Turnul Eiffel, uite-acolo tre să ne pupăm, toţi îndrăgostiţii se pupă la Turn …cum e Poarta Sărutului de la noi,…

ca un zbor

liniștit,

de cocor,

îți e mersul pe stradă.

ai în geantă

frunziș de livadă,

te-mbraci în arome

de pruni, de caise,

de piersici zdrobite

în teascul cu vise…

zâmbetul tău e furat

din tainic alcov de palat

iar ochii-s o verde otravă

cu stropi de lumini prin dumbravă,

mă poartă prin flăcări de vară

spre marea cu stele de seară,

urcați pe o creastă de val

zvârlim pumni…

Repetam paşii sufletului, în gând, cu paşii mei, pe urmele lor,

la milimetru de clipă până când mi-am zis că nu mai vreau să mă joc aşa.

Am realizat că nu mai erau urme în doi.

Timpul le prăfuise, iar eu le-am şters cu fiecare suflu.

Respiram, existam în urme de paşi.

Acum exist. Respiră el şi pentru mine şi urme…

(doar) una,

a noastră,

pe cer.…

Au coborât şoaptele pe buze.

Le făcea semn cu degetele, să tacă

când le apăsa ca şi cum ar cânta

la pian

şi

clapele

scot sunete-n surdina nopţii învăluită de stele.

Era perdeaua ochilor deschişi, fără să-nţeleagă

de ce se-nvolburau apele îngheţate de vreme,

peste timpul din vise.        

27.01.2015, ora 15, 00’

Să ştii ascuns norocul

şi-n comori să crezi

căutându-le-n tine.

Să simţi cum Dumnezeu…

Demult, odată...., nu nu e un basm,

Nu-i vorba de fetiţe cu chibrituri,

De zmei înverşunaţi, plini de sarcasm

Şi nici de zei sosiţi din nesfârşituri,

De iezi şi lupi, şi cai înaripaţi,

Ori peşti de aur, ''Albă ca Zăpada'',

Motani, broscuţe, fete de-mpăraţi,

De-a greierului,ne-nţeles, balada.

Când linişti se aştern pe Sfânt Sobor,

Luceafărul, când, chipul îşi arată,

Iar stele peste ape se cobor,

Măicuţa îmi apare-adevărată:

-''Îţi…