Dintre toate nenorocirele

nu-i niciuna egală cu moartea,

multe te seacă la inimă şi te vestejesc

dar în timp mai poţi recupera câte…

*

Vă anunț  că am în lucru o antologie de poezie:

”Abisale trăiri”

1.Materialele vor fi primite până la data de 15- 20 februarie 2018 ( cu mici excepții).

Doresc ca până la data de 15 martie ( +, -) să fie gata pentru tipar.

*

2. 2. Condiții obligatorii pentru materialele ce urmează a fi trimise:

• Format A4.
• Fontul utilizat: Times New Roman 12…

cu trupul tău uns de metehne

voi face proză la nesfârșit

îți voi scrie numele

ca într-un vechi calendar

să-ți aflu altitudinea sufletului

vibrând între paginile cărți

întocmite la bătrâna mașină de scris

pe care soarele încă o mai caută

să-i strălucească firesc

precum tu cu sărutul ascuns între

coperțile cărți pe care o scriem

te împaci să citești firește

sentințele lunatice

în care ne îmbrățișăm

singurătatea comună

rămâne de aflat…

Aș vrea să zbor cu mine și de mine    

Robită de invidie și ură,

Insă negativismul mă reține

Până gonesc răul și devin pură.

Iarba credinței e în noi înșine...

Decid să mă implic rapid în lupta

Eului care-mi dirijează fapta!

Înving negația: „Nu se mai…

 câteodată Soarele nostru plânge

ai putea crede că stropii de ploaie

sunt lacrimi

nu poți să nu te întrebi

de ce ar plânge Soarele

sau Dumnezeu

nu poți de asemeni

să găsești răspunsuri

la întrebarea aceasta

aici

pe planeta Pământ

singur loc în care trăiesc oameni

în  Cosmos există și alte…

O pupăză de modă veche

Lucra odat’ la un goblen;

I s-a prelins pe la ureche

Că vulpea-şi vinde-un Citroen.

Cu gândul la confort şi fală,

Se îndreptă spre telefon

(Visând intrarea-i triumfală

În micul codru anglofon):

-Hello, cumătră, eşti acasă?

I want to come, to see your car!

I am... o specie de rasă,

Ok la „chapter”-ul bancar!

Mi-am…

Iată şi sărbătorile de iarnă.

Toată lumea se strofocă să facă şi să dreagă. Trăiască CAR-ul pensionarilor. Că vor plăti din greu, nu mai contează.

Zăpadă, ioc. Crăciun, revelion, Bobotează pe uscat. Măcar i-a scutit Domnul pe amărâţi de prea mult frig, dar nu chiar de tot, că nu se poate.

Zăpada a venit până la urmă. Numai de-ar fi doar atât. Cine ştie? E greu când nu ştii, dai nici să ştii prea multe nu e o treabă, doare mintea. Copiii merg la şcoală şi se îmbolnăvesc…

deasupra apelor

vraja

 se destramă-

 pasărea-și ascunde

  dorul

 în doina la  fluier

 …

 locuiesc între patru ziduri

înaintea ferestrei se află un zid

la colțul străzii

altul

lumea e plină de ziduri până la cer

și chiar mai departe

toată viața am escaladat o grămadă de ziduri

crezând că așa e făcută lumea

de la o vreme ți se pare firesc

nu mai stai să despici firul în patru

indiferența ta

de…

Tindem spre un ideal necenzurat

Sau visul e-o iluzie-n mișcare

Iute-nsăilat, fără calificare?

Neputincios, răspunsul s-a epurat.

„Fie ce-o fi!” zice un oarecare.

Prezentul se încurcă îngândurat,

Tăcerea mea, în taină, s-a tulburat.

Sortez rapid cuvintele precare

Și cer să iau cuvântul, argumentat:

„Să acceptăm nepăsători… găluște?”

Lumea m-alungă văzând că-s agitat

Eu strig la ei,…

ARIPI DIN GÂNDURI



Cândva, m-ai întrebat de ce sunt tristă?

nu am dorit să-ţi dau răspunsul aşteptat,

o lacrimă, şi astăzi, suspină-ntr-o batistă,

simplu-argument că iubire te-am păstrat.



E mult de-atunci şi totuşi ... atât de puţin,

căci sufletele se-ntâlnesc printre cuvinte,

timpul hain nu va-ngropa dorul-sanguin,

chiar dacă, deseori, şi tăcerea mai minte.



Dar…

am convocat în zori literele la o şedinţă cu uşile

încuiate

primisem sesizări ( de la mai multe capete pătrate )

cum că unele dintre ele ( nu toate )

se înhăitaseră în cuvinte

ori asemenea aroganţe nu mai puteau fi tolerate

există, doamnelor, o măsură în toate

( nu poţi face chiar tot ce-ţi trece prin minte! )

litera a recunoscu ( fără să pară…

Ia-mă de mână şi priveşte-mi ochii,

În zorii un asfinţit, la venirea serii,

Despleteşte-mi părul , să te acopăr,

Simt în mine numai neastâmpăr.

Iubeşte - mă cu zâmbetul tău cald,

Vin peste noi nopţi de smarald,

Atinge-mi inima cu un trandafir,

Să nu mă zbat şi iubire să respir.

Şterge-mi cu…

Își strigă grabnic maidanezii

Un măcelar c-un braț de oase

Ce cu iuțeală au fost scoase

Din vârful mare al grămezii.

MICIMEA UMANĂ

Ceea ce nu înțeleg oamenii în micimea lor este faptul că universul în toată infinitatea lui este mult prea departe de înțelegerea noastră. În momentul în care acceptăm că nu înțelegem universul atunci putem gândi mai așezat și mai lucid. Universul cunoscut de noi este doar o infimă parte a Marelui univers și pe baza acestei cunoștințe noi ne dorim să fim catalogați ca atotștiitori. Pe această lume există ceva la care puțini s-au…

Din greu de viaţă încep să se despartă gândurile

nici nu mai ştii cum să le gestionezi

pentru a se naşte cât mai multe idei din care

să răsară faptele bune ori crezul c-acestea

ar fi aşa sau chiar extraordinare în tumultul

faptelor altora ce…

Poezia are o poveste! 

Îmi spunea Esenin într-un vis

Când, sătul de realități funeste,

Poarta de iluzii i-am deschis.

A venit și-un negustor de clipe,

Demagog cum îl știam că este,

Care a ținut, și el, să țipe:

Poezia are o poveste!

Se făcea că, în amurgul serii,

Un imperiu de lumini lucea;

Prin fereastra mată a durerii,

Încercam să aflu raza mea.

Și-n atâtea rătăciri…

Am scris și scriu despre iubire

Pe fruntea cerului tainic desenez.

Frâturi de vise pline de fericire,

Un cântec vechi mai fredonez.

Ascunsă mereu prin alte gânduri       

Mai uit ale cântecului acorduri.

Când primul fulg îmi dă de veste,

Scriu a inimii frumoasă poveste.

Fur din a zăpezii curată…