e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva

un fel de cămașă a lui Nessus

în care ard în cele mai groaznicele chinuri

zadarnic încerci să dai înapoi timpul

otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure

îmi sfârtecă sufletul

n-ai…

În jurul mesei se împuținaseră gurile

și hărmălaia se împuținase;

toate vocile ascuțite, joase,

repezite, s-au înstrăinat.

A rămas doar un ecou înfundat.

De când din beznă n-au mai fost scoase

pe lingurile de lemn sleiul se uscase;

nici una nu mai săruta buza străchinii.

Osul polonicului coclise,

nu mai căra tocmagi, hălci de carne făcute bucăți,

nici zamă limpede ca alte dăți nu mai căra;

nimeni de gleznă nu-l mai apuca.

În ogradă…

Amintirile din ramă

Nu sunt măcar nici cârpaci,

Să cos cojoace de baci.

Sunt copil de bun tâmplar,

Pun icoane-n calendar,

Amintirile în ramă

Pentru mine, pentru doamnă,

Ce-am iubit-o fără vrere,

Că era demult muiere.

Cine mai era ca ea

Pe Valea din Stârmina ?

Se mândrea fără să știe

Ce e cuvântul „fetie„.

Se iubea până zori

Cu bărbați și mulți feciori.

Nu pot zice…

 De ce oare bărbații 

 sunt atrași de papuci, 

 nu de cei cu tocuri "joase" 

 ci de cei cu tocuri "lungi"...? 

 

 Picioarele cocoțate 

 ridică femeia mai sus, 

 dându-i desigur prestanță 

 și-o notă, insoțită de-un plus. 

 

 Apoi mișcarea…

Te iubesc cu-acea candoare, sinceră-adolescentină,

Cum și tu mi-arăți fervoare – ca o floare din grădină

Înflorești când de iubire îți vorbesc, doar te ador –

Știu că nu e amăgire, sufletul mi-e-așa ușor

Și te văd în toate cele, aer, apă, cer și nori,

Înger în visele mele, însă îmi dispari în zori

Ca s-apari pe la amiază, pe cărare printre brazi,

Când te văd,…

Își cerne toamna frunzele uscate

peste-amintiri lăsate în trecut,

iubitele din viața mea plecate

revin acum cu-un tren necunoscut.

Apar pe rând în gara neștiută

cu loc plătit la ultimul vagon

și mă privesc cuprinse de derută

văzând că le salut de pe peron.

Când trec pe lângă mine, supărate,

le strig pe nume, ca la început,

ele se-ntorc din drum înduioșate

văzându-mă cât sunt de…

Culege omul de-a lungul timpului de toate,

să-l ajungă din urmă binele ca pe roate

în aer, care se-nvârt după o direcţie

pe care o vrea el la orice intersecţie.

Aşadar îşi burduşeşte mintea cu defecte,

minciuni şi răutăţi, să aibă adânci…

Modoveanca din Bacău

E frumoasă-a focului

Moldoveanca din Vaslui !

Nu este nimica rău,

Dar e una din Bacău

Hâdă, cu sufletul rău.

Se miorlăie ca o vulpe,

Pân’ te prinde să te pupe,

Să-ți fure o monogramă,

S-o faci, nană, mare doamnă.

„Interesul poartă fesul”,

S-ar traduce înțelesul.

Moldoveanca din Vaslui

Cântă pe placul oricui.

Dar șireata din Bacău

Te duce din rău în rău

Fără pic…

Noaptea aprinde stele pe cer,

În pături albe doar visele dorm.

Ramurile triste atinse de ger,

Parcă acum și gândurile adorm.…

 Un nou fel de a fotografia...

 

 uitându-mă la astă fază

 am fost desigur, cam "șocat"-

 o combinație șucară

 dar care totuși... m-a-ncântat...

 

 ea... cea mai minunată fată…

Mă învelesc c-un rest de vers

În iarna stearpă până-n vene,

De-atât anost, de-atâta șters,

Își pune promoroaca-n…

ROATA UNIRII CURGE-N ÎN TREI CULORI INFINITE

Întâi de undrea

de o sută de ani

orologiul în turnul mitropoliei

își scutură uitarea din pletele ninse

de însângeratele ierni scurse

bate cu glas dogit un centenar

ceas aniversar al unirii românilor

îi ține isonul și dau onorul

escadroanele militare

tresare prundul Dâmboviței

undele se tulbură într-un gest pietos

din negura istoriei răzbate în noapte

ecou de strigăte…

       Geografie lingvistică

(postarea precedentă)

       Mămăligă…

în gara răsturnată şi cu moloz recent

ghişeul e-amintire şi ceasul nu-i prezent

acarul e la pat şi-aşteaptă miruire

mecanicul e dus departe şi are pomenire

 la gara răsturnată peronul e cu gropi

şi dincolo de şină nu mai foşnesc cei plopi

sunt cicatrici adânci la călători dibaci

dar cum s-aduci iar timpul şi ce-ai putea să faci

la gara răsturnată semnale nu se-aud

decât în mintea unuia ce…

și-n dimineața aceasta au mai murit trei oameni

cine naiba o fi plantat copacii ăia pe marginea drumului

văzusem  femeia de douăzeci de ani sângerând ca un porc înjunghiat în inimă

cu pieptul sfârtecat și picioarele retezate din șolduri

nici…

m-am împrietenit cu durerea

încă din pântecul tău

eram o rană

noapte de noapte m-a durut carnea

gingiile când mi-au dat dinții de lapte

mă vindeca o îmbrățișare

o mână îmi ștergea fruntea de sudoare

cu alta îți alinai focul din sfârcul pieptului prin mișcări circulare

primeam la fiecare erupție în dar o sărutare

ni se amestecau lacrimile

în aceeași mare

pe limba mea, mamă, gângureai

din asta nu se moare

apoi se iveau zorii

puțin câte…