CA SĂ VEZI CU OCHII TĂI!

Un copil fugea prin curte

Şi, deodată a căzut...

S-a lovit tare la frunte,

Dar şi ochiul l-a durut.

Printr-un ochi de geam priveşte,

Soarele din raze-n jos,

Chipul fetei ce-mpleteşte,

Ochi pe faţă şi pe dos.

La căruţă moş Costică,

Păzind ca ochii din cap,

Şi-a pus „ochiul de pisică”

Iar caii din ochi nu-i…

Sărută-mi buzele

încărcate de anotimpuri

răsuflarea ta plină

de pasiune

gemete încep să-mi

fulgere auzul

pe culmile pieptului tău gol

îmi cântă sirene de dor

îţi simt buzele

alunecând uşor

pe curba suavă a gâtului

cerul se pierde în infinitul

sufletului

te primesc la rădăcinile

iubirii

mă cuprinzi în corola

trupului cu braţele

săgetat de fiori

îmi acopăr sufletul cu tine

şi…

Nu şi-a pus perna sub cap să se culce

a mai rămas o vreme în agora

să-şi măsoare cu ochii mulţimile dinlăuntru,

să…

cuvintele răscolesc

fosforescenta cenuşă

a unui timp ce a fost

săltare de aduceri aminte

de-o viaţă trăită în noi

şi niciodată afară

de ani şi ani ne construim blestemul

captivi pe două maluri de vis

peste care se aprinde…

Magnoliu şi-a înflorit magnoliile, toate, peste clipele

de sfârşit de martie gripat în oasele rămase din iarnă.

Le primenesc într-o baie fierbinte cu sare

şi auzul mi-l destup să-i surprind şoaptele

cu privirea din primăvara clipei de curat

şi tril de culori se-nalţă la cer, din pământ,

flori şi nu ştiu de ce nu plâng, încă, de bucurie sau aştept luna

să iasă cu alai de stele şi vise pentru începutul de mâine.…

Precum un crin de munte,

Dragostea crește printre pietre.

Parfumu-i suav se-așterne printre plete,

Pe tȃmple și pe frunte în adieri vetuste

De rime-mperecheate-n iubirile tȃrzii

Ce-și caută aleea-n versurile unei poezii.

Atmosfera vibrează la sunetul iubirii:

Cine cu visele sale îi cere nopțile?

Cine cu brațele sale cuprinde nemărginirile?

În valurile brizei poznașe și ale mării

E chipul ei candid în calea…

(Foto de…

Mai ții minte, când te-am întrebat ce e fericirea, 

Ai ezitat, mi-ai spus ca e o piatră rară, o găsești greu

Și trebuie lupți să o păstrezi. 

M-am tot gândit, și răzgândit, poate ai dreptate, dar totuși

Dacă fericirea e…

În sat, pe-o uliţă pustie

Trece-un bătrân... ades clipeşte.

Parcă e mult prea lungă  calea...

Povara+i grea... Şi se opreşte.

Aş vrea să ne-amintim iubite, de o seară

Când roua unui vis de dor ne-a fost vioară

Şi sufletul în care amiezile-au apus,

Purta pe aripi grele un palid iz adus

De vreo suavă, împlinită primăvară.

Cu gesturi vechi chemând fidel cocorii iară.

Aş vrea să ne-aminitim iubite, de o noapte

Când fântâna însingurării mustea şoapte ,

Pe ram de inimă cu ritmul obosit,

Noi împleteam cuvinte cu-n vis…

Îți spui: - Îl uit! Nu-i pentru mine!

Nu-i înțelept că l-am iubit!

Să plâng, să urlu, simt că-mi vine.

Mi-am rupt din suflet, l-am gonit!

De e iubire-adevărată,

N-o poți opri cu-așa un gând!

Voința, inima curată,

Nu o pot stăvili nicicând,

Dar pot să pună-n pod icoana

Celui ce mintea ți-a vrăjit.

Va arde-n suflet veșnic rana

Și dorul pentru ce-ai iubit.

Trec ani, trec doruri peste…

UN  ALBUM  DE  SUFLET

Sub crengile grele de flori,

Acum în miez de primăvară,

Pe-o bancă stau de-atâtea ori

Cu un album, a câta oară?!

Nu număr ore, zile, luni;

E o durere ce mă cheamă

Într-o iubire de străbuni,

De frați, te tată și de mamă.

Iau fiecare poză-n parte;

Sunt reci și totuși par că-s vii...

Dau filă după filă la o parte

Printre…

Sub atingerea cuvântului tău, au înmugurit sentimente al căror parfum a cuprins întreaga zare, transformând clipele în curcubeie ce unesc două inimi așezate la o depărtare de-un gând una de alta.

Visele ce se nasc sub pleoapele tale, îmi prind sufletul în dansul de iele al versului ce se rostește ca un descântec de dincolo de timp, din vremurile când iubirea creștea neîngrădită iar talpile alergau desculțe prin iarba…

Doamne ce ghinion mişto
sunt român n-am încotro

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Ca să te-adun din cioburi de oglinzi,

La -nchieturi mi-am pus mărgăritare

Căci ochii mei de tine sunt flămânzi

Şi tot aştept sa- mi ieşi în cale .

O să te-adun din cioburi de oglinzi

Sa mi racoresc arsita de pe buze

In noptile târzii vin fluturii plăpânzi

Şi-aprind pornirile- mi confuze.

Culeg din ochii tăi atât de-albaştrii

Miresmele cu lacrimi de lumină

Pentru tine aş da şi ultimii piaştrii

Ca…

Satul în care m-am născut își punea haine noi în perioada Paștelui. Casele se primeneau, varul alb sau galben strălucea pe pereți plin de prospețime, pe garduri stăteau la aerisit mândrele covoare bătute la furculiță cu motive naționale, perdelele erau apretate și călcate așteptând să fie agățate din nou la geamuri. Grădinile fuseseră și ele sub lupa harnicelor gospodine care scoseseră dintre straturi…