amintiri temporale din faptul serii
Adăugat de Costel Zăgan la Martie 31, 2017 la 8:28pm — Nu sunt comentarii
Doar femeia în ochii mei
are o imagine mişcată de gesturi subtile
care se închide în gânduri.
O femeie cu ochii de poezie
îţi rupe somnul şi adună cuvintele
în faţa uşii de la intrare,
intră apoi cu surâsul abia schiţat,
cu o mimică salvatoare de la suferinţă
încât îţi caută prin…
Adăugat de Nicolae Valareanu Sârbu la Martie 31, 2017 la 7:30pm — Nu sunt comentarii
Era o șoricică, presupun cu ceva lipsă...
Descoperise covrigeii pe care-i ronțăiam la calculator și venea, nesimțit, și-mi fura.
Probabil că inactivitatea mea, sau mai mult, au decis-o să se așeze în fund și să ronțăie în timp ce eu îmi făceam tribulațiile pe calculator.
Treaba a devenit atât de curentă încât, nici Mitzu nu îndrăznea a face vre-un gest.
În dimineața asta, șoricica mea veni, lăsă precum în față la biserică, niște pui cât gămăliile de ac, și…
ContinuareAdăugat de Mihail Toma la Martie 31, 2017 la 7:30pm — Nu sunt comentarii
Adăugat de Costel Avrămescu la Martie 31, 2017 la 3:49pm — Nu sunt comentarii
Ce se întâmplă?
Ce se întâmplă după ce speli geamurile? Nimic anormal, plouă! Şi după ce plouă , ce se întâmplă? Se întâmplă un alt fenomen al naturii: vine soacra în vizită!
Am terminat de spălat cele 36 de geamuri ale casei, tot cu geana geană pe cer, să văd de se tulbură au ba. Şugubăţul nu s-a tulburat neam! A plouat aşa din senin! Petrec şiroaiele pe ferestrele mele ca pirandele iarna, în jurul focului aţâţat şi el şi ele de meşteşugul…
ContinuareAdăugat de IONITA GABRIELA la Martie 31, 2017 la 2:01pm — 1 Comentariu
M-am aruncat înainte, într-un ieri, să încasez vise.
Erau (a)mestecate, în ambalaje ale altui timp. Am fugit printre raioanele lui, să le pun o ordine a curgerii lor, să le delimitez – gândurile lor de gândurile mele.
Două ore.
Două ore am stat, am urcat şi am coborât treptele de sus – acolo erau visele.
M-au trimis acasă, apoi, oamenii, pentru visele de mâine. N-am (mai) fost în stare de nimic. Nici să dorm, nu m-a luat somnul. Hălăduiam,…
ContinuareAdăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 31, 2017 la 10:55am — 1 Comentariu
- Săracu’!
- Eu sunt Milu. Tu?
- Mica, de la Domnica. Unde-i casa ta?
- I-am dat foc.
- Şi unde stai acum?
- Peste tot.
- De ce m-ai luat cu tine, dacă n-ai unde sta?
- Nu te-am luat eu, ai venit singură.
- Eşti rău!
- Nu, sunt ţâcnit! Hai să ne luăm ceva de mâncare!
O apucă de mână cu nădejde şi o trage după el.
- Eu n-am bani! se plânge Mica.
- Am eu. Am vândut unor fraieri hârtie igienică la…
ContinuareAdăugat de Cepeha I. Mihai la Martie 31, 2017 la 10:41am — 1 Comentariu
Din greşală am tăiat aerul care se respira din cer,
acum privesc răpus de întâmplare
şi nu mă regăsesc în centrul atenţiei,
păşesc târşindu-mi paşii spre puncul de înâlnire
cu simţurile care mă înalţă
şi mă închin ţie Doamne cu aer divin.
În dimineţile cu ferestre pe ochi
stau într-un gând şi scormonesc în…
Adăugat de Nicolae Valareanu Sârbu la Martie 30, 2017 la 11:00pm — Nu sunt comentarii
Pe mine mă cheamă Matei
nu am decât câţiva anişori
şi-mi place mult să mă joc
pe-afară unde aerul e liber
să învăluie natura şi fiinţele
după bunul lui plac.…
ContinuareAdăugat de Mihaela Moşneanu la Martie 30, 2017 la 4:46pm — Nu sunt comentarii
Adăugat de Costel Avrămescu la Martie 30, 2017 la 3:50pm — 1 Comentariu
Iubirea să strălucească precum o mie
de sori în prima dimineață a Universu
lui Iubește însă nu uita nici de vorba
lui Nietzsche Biciușca fermecată să tre
zească nu doar simțurile Să iubească
numai acela ce-i în stare să fie iubit Nu
ucideți poemul de dragoste pe care nu
l-ați recitat niciodată Va răsuna în voi ca
un clopot înnebunit de soare Ca un fir de
plumb mi-a căzut poezia în suflet Așa
aflat-am cât de adâncă-i noaptea
Costel Zăgan,…
Adăugat de Costel Zăgan la Martie 30, 2017 la 2:26pm — Nu sunt comentarii
Oare, e cerul meu?
Privesc pânza ca pe un tablou, o boltă de sus. Să fie sufletul meu desenând zborul sau e doar oglinda pământului în care-mi curg dorul?
E primăvară.
L-am lăsat să plece, să (se) zburde în timpul celălalt.
Timpul meu se termină, curând, în aşteptare. Se îngroaşă, se coagulează sângele-n inele care-mi măsoară anii.
Nu ştiu de ce mi se afundă rădăcini în ape de ochi. Mi se împăienjenesc în bătăi sacadate de nori,…
ContinuareAdăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 30, 2017 la 12:00am — Nu sunt comentarii
Întotdeauna mă priveşti în ochi
şi vrei să ştii desfăşurat totul,
fiecare omisiune ori ocol e o trădare,
de uitare nici nu mai vorbesc.
Tăcerea este şi ea un răspuns
ce aprinde curiozităţi insistente,
e un fruct prea devreme copt
şi se încearcă repede cules
altfel vin…
Adăugat de Nicolae Valareanu Sârbu la Martie 29, 2017 la 10:00pm — Nu sunt comentarii
Adăugat de Maria-Ileana Tănase la Martie 29, 2017 la 7:21pm — 2 Comentarii
Partea II
Înainte să avem un televizor în casă, imaginația noastră se hrănise, de poveștile pe care tatăl nostru ni le spusese în serile lungi de iarnă, când ne adunam cu toții, la gura sobei. Asta se întâmpla înainte de a merge la școală și a învăța să citesc. Pe lângă povești, ne mai citea din cărțile sale, cu povestiri biblice. De la el am aflat printre altele, de existența îngerilor păzitori, ce ne-au fost trimiși de Dumnezeu la naștere, să ne ocrotească și să ne ferească de…
ContinuareAdăugat de maria giurgiu la Martie 29, 2017 la 5:29pm — 3 Comentarii
după George Topîrceanu
I.
De prin lunci, de prin poieni
s-a desprins un zvon bizar,
ce-a-mpletit în zori de zi
salbe lungi de chihlimbar,
versuri dulci de poezii
pentru flori
albe, de crin
şi…
ContinuareAdăugat de Florin T. Roman la Martie 29, 2017 la 3:58pm — Nu sunt comentarii
Asfaltul se desfăşoară în faţa TIR-ului şi se face sul în urma lui. Milu mestecă din proviziile doamnei de la bar şi se tot miră:
- E frumos aici la matale! Nu vrei o înghiţitură? Am şi ciocolată, e bună la drum, dă energie.
- Nu, mersi! Mănâncă tu, că prea eşti anemic.
- Păi nici ca matale, cu burta până la genunchi, de abia încapi sub volan! Nu te doare spatele?
- Ba mă doare, dar ce să fac? Boală profesională, stau prea mult jos.
- Văd că n-ai nici…
ContinuareAdăugat de Cepeha I. Mihai la Martie 29, 2017 la 3:13pm — Nu sunt comentarii
Cu ochii închişi văd mai departe,
Printre rânduri scrise într-o carte.
De tine vreau să fiu acum aproape,
Şi să ne aruncăm în al mării ape.
Am multe nelinişti ca tine mare
Loveşti malul mereu atât de tare
Soarele se apropie de asfinţit.
În multe amintiri m-ai însoţit.
O luntre fuge departe de pământ,
Poartă în ea al mării legământ.
Timpul rămâne aici pe mare solitar
Un gingaş…
ContinuareAdăugat de Nicoleta Mija la Martie 29, 2017 la 12:57pm — 1 Comentariu
E linişte.
Liniştea-n care, doar, pieptul se sparge. Se curge prin_
tre crăpături, lacrima dinlăuntru. Era gol, prea gol acolo, să mai stea.
Îşi căuta drumul spre o faleză uitată demult, unde nici amintirile nu-şi mai lunecau cerul.
Se surpase...
când Sufletul m-a dezbrăcat de mine.
29.03.2017, ora 11,00’
Adăugat de Zinca Iulian Marius la Martie 29, 2017 la 11:12am — Nu sunt comentarii
Niciodată singurătatea nu se desparte
de poezia gândită-n tăcerea cuvintelor,
filele aşteaptă curioase scrisul
ca frunzele dimineaţa, lumina soarelui.
Ziua cuprinsă de fulguraţii în gânduri,
mătase peste ochii ademenitori
nu încape în forme de buzunar.
Aroma salcâmilor sufocaţi de floare…
Adăugat de Nicolae Valareanu Sârbu la Martie 28, 2017 la 9:30pm — Nu sunt comentarii
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
1999
© 2019 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor