Doar femeia în ochii mei

are o imagine mişcată de gesturi subtile

care se închide în gânduri.

O femeie cu ochii de poezie

îţi rupe somnul şi adună cuvintele

în faţa uşii de la intrare,

intră apoi cu surâsul abia schiţat,

cu o mimică salvatoare de la suferinţă

încât îţi caută prin…

Era o șoricică, presupun cu ceva lipsă...

Descoperise covrigeii pe care-i ronțăiam la calculator și venea, nesimțit, și-mi fura.

Probabil că inactivitatea mea, sau mai mult, au decis-o să se așeze în fund și să ronțăie în timp ce eu îmi făceam tribulațiile pe calculator.

Treaba a devenit atât de curentă încât, nici Mitzu nu îndrăznea a face vre-un gest.

În dimineața asta, șoricica mea veni, lăsă precum în față la biserică, niște pui cât gămăliile de ac, și…

Bine sau rău nu-i absolut;

În bine sau în rău,…

Ce se întâmplă?

          Ce se întâmplă după ce speli geamurile? Nimic anormal, plouă! Şi după ce plouă , ce se întâmplă? Se întâmplă un alt fenomen al naturii: vine soacra în vizită!

          Am terminat de spălat cele 36 de geamuri ale casei, tot cu geana  geană pe cer,  să văd de se tulbură au ba. Şugubăţul nu s-a tulburat neam! A plouat aşa din senin! Petrec şiroaiele pe ferestrele mele ca pirandele  iarna, în jurul focului aţâţat şi el şi ele de meşteşugul…

   M-am aruncat înainte, într-un ieri, să încasez vise.

   Erau (a)mestecate, în ambalaje ale altui timp. Am fugit printre raioanele lui, să le pun o ordine a curgerii lor, să le delimitez – gândurile lor de gândurile mele.

   Două ore.

   Două ore am stat, am urcat şi am coborât treptele de sus – acolo erau visele.

   M-au trimis acasă, apoi, oamenii, pentru visele de mâine. N-am (mai) fost în stare de nimic. Nici să dorm, nu m-a luat somnul. Hălăduiam,…

- Săracu’!

- Eu sunt Milu. Tu?

- Mica, de la Domnica. Unde-i casa ta?

- I-am dat foc.

- Şi unde stai acum?

- Peste tot.

- De ce m-ai luat cu tine, dacă n-ai unde sta?

- Nu te-am luat eu, ai venit singură.

- Eşti rău!

- Nu, sunt ţâcnit! Hai să ne luăm ceva de mâncare!

O apucă de mână cu nădejde şi o trage după el.

- Eu n-am bani! se plânge Mica.

- Am eu. Am vândut unor fraieri hârtie igienică la…

Din greşală am tăiat aerul care se respira din cer,

acum privesc răpus de întâmplare

şi nu mă regăsesc în centrul atenţiei,

păşesc târşindu-mi paşii spre puncul de înâlnire

cu simţurile care mă înalţă

şi mă închin ţie Doamne cu aer divin.

În dimineţile cu ferestre pe ochi

stau într-un gând şi scormonesc în…

Pe mine mă cheamă Matei

nu am decât câţiva anişori

şi-mi place mult să mă joc

pe-afară unde aerul e liber

să învăluie natura şi fiinţele

după bunul lui plac.…

Trăim în iureşul unui univers, condiţionat,

Într-o nesăvârşită dezvăluire…

Iubirea să strălucească precum o mie

de sori în prima dimineață a Universu

lui Iubește însă nu uita nici de vorba

lui Nietzsche Biciușca fermecată să tre

zească nu doar simțurile Să iubească

numai acela ce-i în stare să fie iubit Nu

ucideți poemul de dragoste pe care nu

l-ați recitat niciodată Va răsuna în voi ca

un clopot înnebunit de soare Ca un fir de

plumb mi-a căzut poezia în suflet Așa

aflat-am cât de adâncă-i noaptea

Costel Zăgan,…

Dincolo de timp, dincolo de toate,

dincolo de văile celeste,

dincolo de flori, dincolo de zori,

dincolo de primăvară,

gândul ne ademenește, ne zâmbește

și ne dă de veste

că ne învârtim într-o…

   Oare, e cerul meu?

   Privesc pânza ca pe un tablou, o boltă de sus. Să fie sufletul meu desenând zborul sau e doar oglinda pământului în care-mi curg dorul?

   E primăvară.

   L-am lăsat să plece, să (se) zburde în timpul celălalt.

   Timpul meu se termină, curând, în aşteptare. Se îngroaşă, se coagulează sângele-n inele care-mi măsoară anii.

   Nu ştiu de ce mi se afundă rădăcini în ape de ochi. Mi se împăienjenesc în bătăi sacadate de nori,…

Întotdeauna mă priveşti în ochi

şi vrei să ştii desfăşurat totul,

fiecare omisiune ori ocol e o trădare,

de uitare nici nu mai vorbesc.

Tăcerea este şi ea un răspuns

ce aprinde curiozităţi insistente,

e un fruct prea devreme copt

şi se încearcă repede cules

altfel vin…

Partea II

Înainte să avem un televizor în casă, imaginația noastră se hrănise, de poveștile pe care tatăl nostru ni le spusese în serile lungi de iarnă, când ne adunam cu toții, la gura sobei. Asta se întâmpla înainte de a merge la școală și a învăța să citesc. Pe lângă povești, ne mai citea din cărțile sale, cu povestiri biblice. De la el am aflat printre altele, de existența îngerilor păzitori, ce ne-au fost trimiși de Dumnezeu la naștere, să ne ocrotească și să ne ferească de…

                          după George Topîrceanu

I.

De prin lunci, de prin poieni

s-a desprins un zvon bizar,

ce-a-mpletit în zori de zi

salbe lungi de chihlimbar,

versuri dulci de poezii

pentru flori

albe, de…

Asfaltul se desfăşoară în faţa TIR-ului şi se face sul în urma lui. Milu mestecă din proviziile doamnei de la bar şi se tot miră:

- E frumos aici la matale! Nu vrei o înghiţitură? Am şi ciocolată, e bună la drum, dă energie.

- Nu, mersi! Mănâncă tu, că prea eşti anemic.

- Păi nici ca matale, cu burta până la genunchi, de abia încapi sub volan! Nu te doare spatele?

- Ba mă doare, dar ce să fac? Boală profesională, stau prea mult jos.

- Văd că n-ai nici…

Cu ochii închişi văd mai departe,

Printre rânduri scrise într-o carte.

De tine vreau să fiu acum aproape,

Şi să ne aruncăm în al mării ape.

Am multe nelinişti ca tine mare

Loveşti malul mereu atât de tare

Soarele se apropie de  asfinţit.

În multe amintiri m-ai însoţit.

O luntre fuge  departe de pământ,

Poartă în ea al mării legământ.         

Timpul rămâne aici pe mare solitar

Un gingaş…

E linişte.
Liniştea-n care, doar, pieptul se sparge. Se curge prin_
tre crăpături, lacrima dinlăuntru. Era gol, prea gol acolo, să mai stea.
Îşi căuta drumul spre o faleză uitată demult, unde nici amintirile nu-şi mai lunecau cerul.
Se surpase...
când Sufletul m-a dezbrăcat de mine.

29.03.2017, ora 11,00’