TEMPLUL POEZIEI



Aceles-s răstignite pe ceasul durerii,

iar timpul a măcinat secunde uscate

și sunt aproape plini sacii depărtării,

cusuți la gură cu fire de dor înfocate.



Pe cadran o duzină de numere triste, 

ce lăcrimează-n diminețile flămânde,

chiar dacă speranțele au ajuns fixiste,

gândurile îmi sunt rebele, dar blânde.



Dincolo de gânduri, o durere plăcută,

acele…

Înapoi

Înapoi în casă lângă sobă,

Ne-a cuprins astenia devreme,

Iarna s-a-ntors cu geruri și ploi.

La ghete, palton, umbrelă... ’napoi.

Vișinii, meri, prunii și cireșii

Au avortat petalele dintâi

Ivite-n primăvara infamă,

Virgină, nedorită de noi

În vremea prezentă; azi înapoi.

Bucuria strângerii de fructe

Ne-a risipit-o ploaia de gheață;

Am suferit noi multe bătute

În anii înșiruiți de-o…

acrobații

 pe coardele elastice ale justiției;

 judecătorul și juratul sunt

spectatori-

 în cutia de carton,

 netulburat e…

Eu nu râvnesc la vreo coroană 

Căci am coroana mea de spini 

Şi fruntea toată mi-i o rană 

Din truda mea prin mărăcini… …

Îţi iubesc rândul pe care-l scrii

Cu lacrima sufletului,

Precum iubesc umbra trecerii tale

Pe strada timpului.

Mi-ar place ca timpul să se oprească,

Să-ţi sărut paşii,

Lăsaţi pe aleea zilei de…

Din vechiul nor rămas-a doar cenușă,              

Iar limpezirea are preț stabilit

Propus însă de cei ce stau pe tușă                             

Și n-acceptă o negociere. Cumplit!                        

Viața pe tocuri zace resemnată,              

Într-un popas pe-o coastă fără carduri

Și se gândește la ce-a fost odată...                     

Zâmbete calde încurcate-n mall-uri.              …

nu-i nimeni

a fost o părere că cineva bate la geam

dar nu sunt geamuri

într-o lume închisă

lumina pătrunde prin tavan

ca o cădere a cerului pe acoperiş



odihna trupului este…

Aplauze așteaptă frigul, în arenă,   

Privind rebel spre primăvara cea timidă.  

Din nou valsează fulgii, fără nici o jenă

Clădind obstacole reci, fără cărămidă.

Nici frigul, nici fulgii nu mă pot ține-n casă;

În cizme, cu mănuși ies s-admir un ultim act.

Zăpada, azi așternută, e tot mai deasă

Și-mi vine să judec natura-ntr-un mod abstract.

Au mai trecut vreo două zile așa, cu ger,

Iar primăvara, în…

m-am acoperit cu o bucată de noapte

după ce am văzut ziua înjunghiată

drept în inimă

sângele ei murdărindu-mi fereastra

de la sufragerie

prin care îmbrățișez infinitul

ca pe-o femeie

cearșafurile albe

de la marginea patului

rămase după plecarea îmbufnată a iernii

covoarele cu figuri geometrice

paharele de cristal din sticlă de Bohemia

și Murano

șampania din mijlocul mesei

nedesfăcută

Doamne

și tu ești înăclăită…

Căutăm dragostea,

dar dorul se ascude

după inimi, după copaci,

după pietre, după umbre,

după...

Fugim de suferință,

dar nu scapăm de ea.

Este timbrul lipit

pe scrisoarea iubirii.

Ești fericit sau nefericit?

Uneori ești posesorul

unui amalgam de sentimente.

Te-ai pierdut în timp,

te-ai ascuns în minte,

în suflet, în vers,

în...

Din punctul de vedere al iubirii

nimeni nu-i perfect.

Recunoaștem sau negăm…

El îşi frânge mâinile şi întreabă pe toată lumea

ce se-ntâmplă cu oraşul acesta de ceară

şi cu marea fără ţărmuri

unde soarele răsare din ape

în dimineţi uitate de Dumnezeu în depărtare,

lumea pare să fie smulsă din somn

ea nu citeşte şi se roagă la idoli inexistenţi.



Moartea…

M-am gândit

să vorbesc despre înțelepciune,

și-atunci

găsesc că e mai înțelept să ...

Tac!

Îşi bate handicapul mereu potcoavele

pentru a nu-l ustura copitele

de arşiţa străzii supraîncălzită

de populaţie sau pustietate

că nu ştii ce s-alegi din gândirea

oamenilor diferiţi.

Cântă handicapul în surdină

un cântec de leagăn

că viaţa e şi-a lui chiar

dacă-i…

Cineva cunoscut care mi-a văzut podul palmei a început să se mire:

  - Cum, acestea sunt mâinile unui scriitor de factură romantică? Mâini care vor să mângâie?

  - De ce nu? Contează că sunt pline de răni de la muncă?

  - Cum mai poate o parteneră să simtă fiorul dragostei când peste corpul său se plimbă o mână plină de bătături și 

răni?

  - Partenera peste al cărui corp se plimbă asemenea palme, iubește. Ea iubește cu sufletul, dec…

Demult, când pe pământ erau regate multe, mărunțele,

Trăia un prinț cam tinerel, deștept, frumos în toate cele.

Pierdu o luptă cu-n vecin, bătrân, dar foarte înțelept,

Care-l ierta dacă-ntr-un an, aduce un răspuns deștept

La greaua, vechea întrebare, ce filozofii lui au pus:

”Cu-adevărat ce vrea femeia” de-i slugă sau regină, sus?

S-a dus acasă! Cercetă, prin toate cărțille-nțelepte

Dar nu află... Și apelă, la toate mințile…

pentru noi cei mai tineri

cu aspirații la cer

ar fi nevoie de un milion de iedere

agățătoare

de-un milion de mâini

cățărătoare

poate și de o fărâmă de absolut

cât să ne acoperim sufletul

la început sfinții apostoli erau oameni

cățărați pe vrejuri

însemna mult să te cațeri

pe-un vrej

să-ți faci casă de odihnă veșnică în cer

din oasele blagoslovite de Dumnezeu

ale sfinților

nu puteai însă sufla în trâmbițele…

Întotdeauna mi-a plăcut iarna. Stăteam afară înfofolită bine de bunica, priveam cerul și alergam printre fulgi. Îmi mângâiau obrajii roșii, ochii străluceau de fericire. Eram un copil care se bucura de frumusețea anotimpurilor, uitam de nasul înfundat, de durerile din gât, de nasul înghețat al iernii.

 Privesc pe geam și nu-mi vine să cred. Fulgii dansează…