mi-am aruncat

haine de suflet

gol la gunoi

umblu dezbrăcat

de sentimente

pe strada centrală

poate mă vede

cerul și mă plouă

cu apă nouă

de nori neplouați

pășesc timid

căutând picături mari

să-mi acopere rușinea

de a pronunța clar

că-mi iubesc căderea

în genunchi

de…

vizite nocturne

prin această noapte de mai

mi-a intrat în casă câmpia

cu brățări de frunze,

cu brățări de păsări

de mână cu un râu

care-mi poartă

flori albe de salcâm

pe cerul…

Iubito, ce dar divin mi-a fost dat,

să-ţi pot descoperi frumuseţea;

Din ochii tăi

se naşte minunea dimineţii,

când soarele răsare în stropii de rouă,

iar de sub gene,

noaptea alunecă pe cai fugăriţi,

sub clipit de taină nespovedită...

Buzele-ţi cuprind mărgeanul

însângerat al oceanului,

în care valul sărută

apusul ultimei raze întârziate...

În căuşul palmelor,

se adună gândurile…

NINGÂND PETALE DE CAIS...

Prin galbenul zăbuşitor,

Vedeam aievea sau în vis,

Ningând, purtate-n vânt uşor,

Miresme pure în dichis.

În lacrimi aruncate-n zbor,

Căzute dintr-un ochi ucis,

Prin galbenul zăbuşitor,

Vedeam aievea sau în vis,

În drumul lui mângâietor,

Alaiul ca-ntr-un paradis,

Priveam cuprinsă de fior,

Ningând petale de cais,

Prin galbenul…

O lacrimă spre cer

din ochiul înlăcrimat

se ridică precum un fulg,

dorul păşeşte timid…

am visat

m-am născut în această eră

într-o iarnă grea,

cele trei ursitori care au stat pe lângă mine,

mi-au ghicit:

una mi-a prevestit că n-am să iubesc

și am iubit,

a…

Până pe buza nopţii e doar o răsuflare

tu nu o cunoşti,

eu am nevoie de zile.

.

Pe sufletul meu a rămas o…

Fiului meu, Cristi

Am uitat oare ce-am fost?

Drumuri în lume, fără rost...

Ne aşteptau, cu dor acasă,

Părinţii, cu-n loc gol la masă.

Credeam că mutăm munții,

Ce ne ţineau pe loc – părinţii –

Păşind, spre înalte idealuri,

Pe nestinsele părinţilor doruri.

Pun pita şi şunca pe masă.

Gândurile-mi zboară de-acasă…

Cuţitul nu mai taie…

LANŢUL DE AUR!

Am lanţ de aur!
La ce-mi foloseşte?
Nu mă mângâie,
Nu mă salută
Nu mă iubeşte
Doar altcineva
Îl râvneşte!

   M-a învăţat

   să mă rog, mama mea,

   Ţinându-mă aproape lângă ea;

   Îngenuchea - îngenuncheam şi eu,

   şoptind, să ne rugăm

   Lui Dumnezeu...

   Roagă-L să creşti mare şi bun,

   pruncul meu

   şi să te-nveţe ce-ai de făcut,

   când n-oi mai fi eu:

   Să priveşti în ochii

   celui de rând,

   Să-i crezi neputiinţa

   şi lacrima arzând;

   Să preţuieşti…

Ai ascultat vreodată, cuminte

Cântecul ploii ce cade rotund ?

Câte poveşti nespuse-n cuvinte

În lacrimi de cer se ascund ...

Auzi, ce ciudat freamătă-n nori

Fulgerul ce piere ucis?

Noaptea speriată, uneori

Scapă caierul de stele în abis...

Sub şindrila casei dorul meu,

Rugăciuni şopteşte fremătând,

Aşteptând în zori un curcubeu

Semn că ne vom revedea, curând!...

florar

au înflorit teii, salcia plânge, luna se clatină,

apele curg, cucul le cântă ca după datină,

corul de broaște-alarmează câmpia,

a venit luna mai cu florile, aducându-ne bucuria.

miroase totu-n jur a…

e să te doară

și să nu știi de ce

mai trist

e să nu ai idee

de unde vine

sau unde să

pui degetul

pe rană

oblojind dorul.

cel mai greu

lanț

e cicatricea

de dinăuntru

adânc de suflet

pe care n-ai s-o…

ARMINDEN LINISTIT, SOARE SI BUCURII TUTUROR!

George Bacovia - Arminden

Profil de burg gigant

Si atmosfera rara,

Amar parfum de liliac

Si bonduri de ghitara.



Placeri

De–o zi de sarbatoare,

Voioase, vechi moravuri...

Spre cimp se duce

Si dumbrave

Eroua…

Trecutul…un abis al amintirilor. Regrete…bucurii..reuşite…eşecuri…nimic. Un joc pe calculatorul destinului. Undeva, în memoria hard-ului, cineva se joacă pe joy-stick. Cu tine,…

din ce ne cresc degetele

spre mângâiere?

unde ascunsă e apa vie

a alinării de dor?

în ce pământ fermecat

să mă pierd adiere?

ce copac minunat

să aleg de-am să mor?

oare fiorul are vre-un termen

limită sufletului poți să îi pui

leac băbesc o fii pentru zborul

cucului pasăre doar în pustii

cine…

Dragostea este mai frumoasă decât omul,

tulburată de propriul orgoliu

e ca mierea pierdută-n cuvinte

ce-aşteaptă să se…

Îţi plouă-n suflet ca afară

Mărunt şi ne-nţeles de parcă

În suflet îţi pluteşte-o barcă

Prin ploaia asta milenară.

Natura plânge omeneşte

În hohote de frunze moarte

În mine se deschide-o carte

A cărei slovă creşte, creşte.

Sărutul tău, pe palma stângă

Timid şi gingaş - libelulă

În piept mi-a aşezat pendulă

Care-n oprire, stă să plângă.

Tu mila cui o plîngi copile?

Şi-n care piept îţi creşte…

Pasărea de lumină şi-a frânt zborul

În cuibul de nelinişte al pământului,

Veghind cu ochiul trist

Cum nedreptatea răsărită din intuneric,

Sugrumă nevinovăţia cerului

Pecetluind uşi pe care altădată,

Intrau fecioare cu torţe

Conducând solii de pace şi credinţă...

Cad rătăcitoare stele             

Rostogolindu-se în adâncuri,

Petrecute de scâncetul copiilor

Ce-au deschis ochii…