Mi-este dor

dar dor de tine

merg prin ierburi ca năuca

sau năluca

cucii-mi cîntă iar prohodul

iarba-mi taie astăzi nodul

întrebărilor deşarte

eşti aici sau... eşti

departe

chiar exişti

sau eşti doar dor?

uite cum îmi intră-n nor

o dorinţă nerostită

cum că vrea să-ţi fiu iubită

printre razele de lună

sau de soare...

cine ştie, să mi-o spună-n poezie

că mi-e proză viaţa toată

enigmă…

  ACUARELE ÎN ETER

* dedicată poetei Mihaela Meravei *

vorbeam şi ţiparii consoanelor

strecurau râuri galbene între vertebrele decalcifiate

a zilei lucrătoare

colţii de haită a întâmplării de-a fi

respirare de piatră

aburii veşniciei ridică armură

în care silabele răsfoiesc măştile din pupilă

dirijor…

gară pustie

m-am oprit la ultima stație,

gară pustie,

trenul a pecat singur spre nu știu unde,

singuritatea te devoră,

fântânile plâng,

doi plopi cântă la ocarină,

doar umbre:

de…

Într-o

linişte neaşteptată

a developat

o imagine

undeva

dincolo de conştiinţă,

în camera obscură

a memoriei.

Şi-a adus aminte întâmplător…

Privea fără strigăt

cu aerul nedecis,

o farsă

a memoriei goale

în nemişcarea ei

silindu-se

să nu se gândească

la nimic.

Ar fi vrut

în scurta sincopă

a conştiinţei

să reţină

imaginea pe retină...

(Gânduri pentru săptămâna luminată…

Viaţa, îmi este spartă în trei cioburi,

Rog primăvara, picteze ceru-n alb,

Iar anii vieţii îi contabilizez în noduri

În miile petale, ce ning, ca visul dalb.



Un ciob al vieţii e copilăria,

E limpede şi străluceşte-n soare,

Seamănă cu frumuseţea, omenia

Făr’ amintirea ce umbreşte, doare.



Tinereţea este ciobul fericirii,

Străluceşte în visele iubirii,

Are cer senin, brodat cu…

Pe timpul în balans

pe taina cea de taină

culeg  infinitul …

Doamne, ce-i cu arborele vieţii?

Nu mai face muguri,

toţi ne întrebăm de ce?

Un şarpe s-a urcat în…

Sămînța noastră poartă o boală incurabilă

Transmisă urmașilor, – moartea insensibilă –

Și grele păcate ne-adună, ca o căpușă

Ciuruind speranța, spre neant ne deschide o ușă.

Învechit de ani, în modernism trecut absent,

Grăbesc pașii ca să nu pierd trenul spre... prezent,

În tîrgul de iluzii să cumpăr apă vie,

De-ar fi să-mi vînd sufletul pe veșnicie,

Două vieți aș vrea ca să trăiesc deodată:

Una aici cu toți muritorii…

Într-o tăcere încremenită

glasul cădea de sus.

Ochii se dilatau exagerat

într-un îndepărtat

gust de tristeţe

cu imagini inutil reprimate,

surprins

în această nesimţire binefăcătoare

cu un efort de atenţie

desenat.

Se trezi umblând

pe o nesfârşită pagină albă.

Într-un

gust confuz

de lacrimi neplânse,

cu subtile

străpungeri de lumină,

cu glasul surd

încerca

să oprească

şirul dezordonat

de gânduri

din bătaia

tâmplelor.

Sunt prea înglodat în percepte

pentru un om liber

bolnav de schimbare.

Uneori singur mă…

Sunt prea înglodat în percepte

pentru un om liber

bolnav de schimbare.

Uneori singur mă…

Când noaptea neagră

încet coboară

în somnul care nu e somn

aprinde flăcările oarbe

ce tulbură şi…

Ar fi vrut

să privească în ochi

cu o indiferentă ridicare

din umeri,

şoaptele unei vieţi

pe care nu o cunoştea.

Arunca o lumină uşor ostenită,

obosit de aşteptare

şi simţea în propria fiinţă,

ridicarea clipei

ce se desprinsese.

Incomodă impresie…

Nu încerca nicio mişcare.

Se încorda să audă

într-un efort de atenţie

silindu-se

să pătrundă cu auzul

în imaginea depărtată

din oglindă.

Trăsăturile

fugeau nesigure,

nespus de straniu

sub un surâs vag

cu bătaia măruntă

a pulsului

să redea aerul

de neglijenţă.

Cu un zâmbet

care flutura în întuneric,

tăcea cu…

Azi e mare sărbătoare,

Aş dori şi tu să vii!

Va fi floare lângă floare,

Chiar în ziua de Florii

**

Florile de primăvară

Se vor aduna cu toate;

După ce se lasă seară,

În culori vii, minunate.

**

Te aştept în faţa porţii,

La acest mirific bal...

Tu vei fi Regina Nopţii,

Eu - un Crin Imperial!

**

Vor veni mulţi Ghiocei

Cu frumoasele Narcise;

Ei, sunând din clopoţei,

Ele - coborând din…

Moartea-i prezentă tot timpul şi oamenii nu se lasă,

toţi vor să rămână mai mult,

anotimpul cheamă viaţa în fiecare zi.…

Să plângă!

Să plângă-n țara asta mai bine hoțomanii,

Să plângă doar aceia ce-adoră gologanii,

Să plângă și aceia  care forțând și nota,

Au sărăcit o țară și-au mătrășit și flota,

Să plângă dar  mogulii care-ntăresc minciuna

Cu-atâtea fapte bune de nu găsești niciuna,

Să plângă toți baronii cu clica de ciocoi

De ne-au făcut la bine de este vai de noi!

Să plângă toți corupții, de-ar fi să ne inunde

Torente de…