…

Iata, primavar-a revenit,

Cu tot alaiul de culori,

Pe unde omul a pornit,

Gaseste un covor de flori.

Dar si copacii au regasit culoarea vesela si verde 

Pe care la venirea toamnei, unii dintr-insii o vor pierde.

Dar nu putea fi tot frumos, ca-n basmele copilariei,

Fiindca musonul pacatos mai calca pragul Romaniei.

Muson am zis? pai vorba vine, dar sunt atat de multe ploi,

Incat, se pare ca Venezia, s-a mutat chiar aici, la…

Cei ce construiesc imensa catedrală

nu au atâtea zile de pus în ziduri,

să ajungă la sfinţire.

Trăiesc în…

Dacă nu-ţi convine

comanda(-i) la tine

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Cuvintele nu se mai înţelegeau între ele

nu aveau nuanţe

cum se cerea în poeme.

Câteva vehiculări de…

Ei duc sinceri şi îngânduraţi

porţi deschise cu faţa spre soare

se închid înăuntru şi vin pe rând

în nopţile de…

Cuibar de pleoape acoperind o lume

îşi tremură în beznă gene ostenite –

Ce sol mi-a dar şoptirea fără nume

să pot visa plecarea din…

Un vânt rotund dansează în pas ştrengar

Cu albele mirese de gherghinar.

Ascultă cum creşte melodic frunzişul,

Deschide flămând spre păsări luminişul.

E blândă lumina curge ca o coamă,

Pe fruntea nostră cu nervuri de toamnă,

Sigur, primăvara mareea şi-a pornit

Şi-un tânăr dor de viaţă în noi a înflorit.

Îşi suie suavele chemări tot mai sus

În carnea-n care ieri…

Marea întrebare a lumii: lumina!?

A prins cineva vreun foton şi să-l ţină legat între oglinzi?

A trebuit să-mi întind aripile...…

Veneții de vânzare

în suflet am Veneții de vânzare,

gondola albă va porni spre cer,

veniți și voi ca să priviți în zare,

cu ultimul bărbat gondolier.

lăsați în urmă umbrele de…

Au înflorit ca-n rai copacii iară

Şi mândru-nveşmântaţi zâmbesc în soare,

Petalele aprinse de dogoare,

Din verde-crud se-acoperă cu seară.

 …

Clipe de lumina

În desaga vieţii tale…

 …

Niciun bolnav nu rămâne singur,

îngerul obişnuit cu suferinţele omeneşti

e la fiecare fereastră, priveşte

şi flutură din…

Există o pasăre care vesteşte moartea

înainte să se pornească la drum

spre nefericitul om.

Îşi râde în pene când bat…

Stau

cu ochii

cât roţile Carului Mare

în liniştea surdă,

scrijelită de geamătul

căldurii prinsă între

cărămizile înroşite.

Mintea-mi cu plete cernite,

zdrobită de lanţurile durerii,

aleargă prin vreme

în trecut,

în prezent,

despletind amintiri,

rătăceşte

prin dansul limbilor

ce-mi pictează tavanul

pe fond negru...

Adorm

şi trag cortina

peste…