Într-o zi caniculară,

un munte guraliv gândea:

Statul ăsta mă omoară... -

Nu-i pasă, bre, de nimenea!

Zi după zi trag ca prostul,

an dupa an, veac după veac;

nici nu știu ce e concediul

și-un singur drept am - să m-atac!

M-aș duce și eu la mare

pentru-a mă răcori puțin,

sau măcar pe la pădure

la umbra ei să-mi mai revin.

(Nu credeam, codrii, a-mi vedea

tăiați în așa ritm…

pânza păianjenului

spre îndestulare devine

 tot mai mare-

 în mâinile tâlharilor

 pensii

 privilegiate

 …

Întrebare continuuă de examen cu grilă

bogată pe drumul lung și cotit al fiecărei zile

este iubirea aceea în care semenul îți e

unu' și același cu tine însuți printre gânduri

simțuri speranțe și explozii de fericire în momentul

în care îl vezi auzi și-l îmbrățișezi sărutându-l

cu dragul și dorința de-ai fi…

Ascundem teama, epatând cuvinte,

Nu ducem fapta spre un concret valid.

Cotim spre… senzațional, fără minte.

Orgoliul grăbit, azi urcă-ntr-un bolid.

Rar cenzurăm, etapă cu etapă,

Abilitatea de a urca corect.

Trișăm, însă, ceva, mereu ne scapă.

Insist să spun totul, în față,…

Puteţi să smulgeţi carnea

din codrii ce mai sunt,

să vindeţi foarte ieftin

străbunii din mormânt,

Puteţi să rupeţi pagini

din a Istoriei carte,

să sugeţi încă sânge

dintr-un popor pe moarte,

Puteţi să zdrobiţi munţii,

să prădaţi veşnic ţara ,

dar nu puteţi să ţineţi

în lanţuri primăvara!

Mon amour...

Cerul e colilie,

Albastru pur,

Ca ochii tăi, mon amour.

Zvon de sălcii mă cheamă afară,

Ce primăvară,

Cu luceferi și stele,

Cu ape tăindu-și cărarea prin lună,

Primăvara asta nebună

Se pierde

În zvonul verde.

Câte amintiri am mai cules

Și cu ce m-am ales?

Cu prețúl de-a rămâne uitare

Ca luna ce cade în mare.

Din aurul sus, din verdele pur,

A trecut…

CUVÂNTUL ZBOR ȘI IZVOR

( Amfibrah)



Cu aripi din vers

zbor prin univers,

aripile-ntinse, evantai, fâlfâie cu frenezie

și chiar de-i divers,

noul meu demers,

cuvintele mai fac pantomimă, prin poezie.



În deplină libertate,

cuvintele-s purtate

pe aripi din vers înmugurite-n sufletul-poet,

ce emană noutate,

dar și sensibilitate,

iar pe foaia de hârtie se erijează-n…

Trec zilele atât de repede, când ninge, când plouă, când stăm la umbră. De multe ori suntem prinși în vârtejul vieții și nu vedem când înfloresc magnoliile. Gândurile câteodată obosite, câteodată stresate de diferite situații ne schimbă chipul, ne schimbă privirea. Uităm să iubim lucrurile simple, un zâmbet , o floare, un cântec. De fapt uităm să trăim... Gonim după…

Uneori mă gândesc la tine ca și când n-ai fi tu

mă-nsingurez în tristețea aceasta perversă

neverosimil

te suprapun peste chipul aproape împăcat al mamei

la biserică

cu mâinile încrucișate pe piept

trecând la cele veșnice

dar imaginea ta rămâne constant neschimbată

ca desenul de pe aripile unui fluture

cele două imagini nu se amestecă între ele

nu-și pierd strălucirea culorilor

nici chiar aici

în ținuturile acestea nisipoase și…

Alergăm fericiți pe nisipul fierbinte,

Iubirea nu are nevoie de cuvinte.

În ochii mei iubite vezi mereu marea,

Când este furtună își schimbă culoarea.

Ne contopim cu valurile înspumate,

Pe strune de chitări frumos cântate.

Soarele apune acum liniștit în mare,

Doar o barcă vine din depărtare.

Aleargă marea după noi val după val,

Îmi…

Știu că sunt foarte singur

am lumea turnată într-un inel de aur

la degetul mic

din naștere

când am fost foarte singur

cum sunt și acum

n-am nicio treabă cu răsăritul Soarelui

cu mișcarea de rotație a Pământului

cu lucrurile acestea din jur

care se întâmplă sau nu

nici măcar cu Maria

turnată și ea într-un inel de aur

la degetul mijlociu

într-o dimineață de mai

dar ea își aparținea sieși de pe atunci

își întindea mereu…

Rătăcirile lui Abel

1.

Copilul meu, zise Tobit, rătăcirile omului pe pământ vin de la femeie. Dragostea este boală. Femeia pe care tu zici că o iubeşti nu este alta decât o sperjură. Când plecam spre dimineaţă la plug, ieşea de la ea un om care se ferea să-l văd. Şi acel om se delecta în plăceri cu acea fiinţă. Ştiu că frumuseţea înşală. Şi ea este frumoasă foarte. Toţi poftesc frumuseţea, dar puţini fac casă cu ea. Aşa că te învăţ şi pe tine, ca fiu…

cine m-a strigat?

cine m-a strigat?

O floare de cicoare cu ochii stelari,

mama de undeva dinspre răsărit,

...ce mult te-am iubit...

m-a strigat pădurea din deal

scuturându-mi petale de vise,

m-ai strigat tu sau mi s-a părut,

știu că te-am pierdut prin insomnii,

nu vreai să mai…

Adeseori rămân cu un pas în urma timpului

încercând să-mi apropii sufletul de inimă

de-a lungul vieții s-au adunat o mulțime de pași

nefăcuți

o mulțime de dealuri neurcate și necoborâte

nu știu dacă voi reuși vreodată să mai ajung timpul

să mai ies din mijlocul acestui ciclon denumit viață

în care mă simt zdrobit ca-ntr-un blender

oricum n-are nicio șansă să ajungă la capătul drumului

clevetesc două ciocănitori chircite pe-o ramură

vezi! de…

În dimensiunea ierbii carnivore,

tăcerea cifrelor

simte ecoul singurătății mele pierdute

ca pe un urlet încorsetat în negru.

O cifră mă ia de mână

încercând să clădească o privire pe chipu-mi rănit

de mușcătura unui fir de iarbă sălbatică.

Unu și cu unu

nu fac doi, ci două jumătăți ruginite

pe traiectoria necompatibilității.

Și iarba asta

și-a mutat clorofila în…