EU GÂND...





Eu gând aș vrea să-ți fiu în gând

sau slova ce îți spune într-una,

rămâi să-ți spun un sfânt cuvânt

să te-ocrotesc și să-mi simți mâna.

Mi-ești gând în mine chiar de-i dus

mi-ești vorba sfântă eu uituc,

nu știu exact de ți-am mai spus

căci te iubesc de stau mă duc?

Cuvântul rău aș vrea să-l tac

să-l las pe drumuri chiar pierdut

din dorul meu altul să fac

să fac din vis ce n-am făcut.

De-aceea…

Se clătina





Se clătina pădurea în dânsul ei nebun

dăruind iertare,patru anotimpuri

verdele din frunze îi gândul său cel bun

crengile coroană,călătoare timpuri.

Pot să fie o mare vise îmbrățișate

vijelia lor împletesc dorința

vieți din vorbe marmuri,la maturitate

lumina-vor gânduri să-ți cinstească ființa.

Frunzele-i căzute…

DORINȚĂ...



Ascunde-mă în toamna de sclipiri 

ascunde-mă în clipa noastră zi 

s-adorm în taina unei mari iubiri 

ascunde-mă și iar voi răsări. 

Dar dă-mi puterea unei stânci granit 

ascuns în suflet dorul tău să fiu 

să dorm un somn de vise liniștit 

ascunde-mă în ceruri dar să știu. 

Ascunde-mă timp de un veac în…

Ți-ai scrijelit numele pe coaja unui copac. 

Soarele îsi închide pleoapa,

aruncând marame sângerii

peste veşnicia lumii

dezgolită

de căldura cuvâtului,

de frânturile bucuriei, 

de umbrele care coboară lin

pe tâmpla timpului

oboist.

Apare luna

în armuri de taină,

lunecând pe tărâmul tăcerii,

unde inundă parfumul speranţei

în ziua de mâine.

Pe cerul fără capăt

tremurul stelelor

desenează pe retina…

mi-a pictat spatele întors spre pasărea

ce-şi sărea aripile de pe o creangă pe alta

din stejarul plin de ciripitul dorului

de vorbă cu tine,  

când stăteam în lumina ta,

cu florile

ce le uda

mama

să le crească zâmbetul în soare. Să fie

semnul dezrădăcinării mele din lutul ochilor

spre albastru,

albastrul cerului ?

Aştept.…

Nu-i vina mea



Nu-i vina mea că pomii-s în picioare

sau că se îneacă-n ploi de dor nebune

nimic din tot ce ești nu moare

din toamna sfântă,sfintele secunde.

Nu-i vinovat nici cerul în care

te chem mereu să-mi dai sărutul nopții

albastrul lui mă leagă de picioare,

în viața ta cu îngeri în adopții.

Nu-i vina mea și nici tu nu ai vină

căci drumurile noastre fug prin frunze

că ți-e privirea tandră și senină

și-mi…

Doamne,-s ca o frunză-n vânt

Vânturată pă pământ,

Ce mă poartă-n tăt locu’

Și nu-mni aflu…

Credeam că sunt imună la iubire, 

O diavoliță cu un chip frumos, 

Și nu-nțeleg cum doar cu o privire, 

Tu viața mi-ai întors cu susu'-n jos. 



M-ascund acum și ard în iadul meu, 

Și plâng de neputință și de dor, 

Mă tot întreb cum s-a-ntâmplat de eu, 

Am ajuns azi, vânat din vânător. 



Eram un fluture care zburând, 

Puteam să-ncânt un câmp întreg de flori, 

Tu m-ai închis în…

are rost să-mi repet că m-am trezit în dimineaţa
clipei din târziul zorilor cu tine, aşa cum îmi
puneam buzele pe ochii tăi, în seară şi alergând
foşnetul frunzelor pădurii, căzute pe alei, mă aşez
pe banca noastră
cu lumina aprinsă de soare, să-ţi şoptesc:
Să nu uiţi…,
am votat
viitorul trecut al iubirii din prezent.

25.05.2014, ora 11,16’

Tu poți

Tu poți să aprinzi un cer cu a ta privire 

și mări care se clatină departe 

sub semnul altei zodii,o trăire 

să acoperi cu o viață nu cu moarte. 

Tu poți să faci o lacrimă să sece, 

sau poți ca să culegi aleasa toamnă 

când rând pe rând luminile or să plece 

închipuirea visului te îndeamnă. 

Te îndeamnă să aduci ce nu mai este 

o toamnă întreagă,anotimpuri înapoi 

ecoul clipei ce-am trăit poveste 

întinderea de stele în…

Cu o linişte bântuită de teamă

prefer stresul oamenilor gălăgioşi, bizari,

să mă arunc în conversaţii facile

despre schimbările politice fără efect

în traiul nostru zilnic

când totul pare o mascaradă pusă pe masă

în ochii săracului contribuabil.

În meditativul lăuntric

unde toţi avem clipe de…

Trecea pe muchii de sare fără să se clatine

prinzându-se cu mâinile goale de cer, în echilibru

nu-l împingea nimeni, se juca cu propriul eu…

a vrut să-mi iasă prin păr şi să plece. În

dimineaţa asta, mi-am luat mâinile în dinţi

şi mi-am scos „ţepii” înălţaţi

în toate direcţiile. Eram hotărât   

să-l închid în mine,

să-l văd

cum se chinuie,

cum cere,

cum îşi vrea albastrul cerului.

M-am tuns.     

24.05.2014, ora 16,31’ 

SĂ NU OPREȘTI





Să nu oprești nisipul ca să curgă

transformă apa ta și fă-o timp

și din rumoare vânt tu fă s-ajungă

deșertul lumii un alt anotimp.

Și-acolo-n anotimpul tău mă cheamă,

sau ia-mă-n palme du-mă peste mări

când alte lumi sub ceruri se destrămă,

tu urcă-mă la ceruri peste zări.

Și dă-mi de vrei o formă de…

vis

amândoi fugim peste lucruri,

zburăm ca două păsări,

în acestă cursă trâmbițele frigului

 sunt aceleași peste tot,

cuvintele-rubini de sânge

tac în buza amurgului,

pe sânii tăi strălucește marmora

în haite de…