Ca de fiecare dată frumuseţea
mă trăzneşte Şi-atunci ard până
la capătul sufletului Nici chiar tu
nu mă poţi opri iubito Incendiul
frumuseţii face totul scrum
Realitatea şi irealitatea se aprind
una de la alta Simt cum arde totul
Şi-abia ţi-am zărit mugurul de taină
Urc în flăcări spre tine

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Deschide poarta!

Intră!

Săgeţile din Cupidon ţi-arată calea.

Gânduri şi dorinţele de mult apuse,

icoane dragi, prăfuite,

şi-ntunericul

la capătul întunericului...

acolo te văd

în lumină.

Luna a scos, pe furiş, faţa dintre nori şi a aprins noaptea.

Nu mai frământ lutul din gând, pe întuneric. Arunc ţigara

în scrumieră, trimit în zare fumul, cafeaua s-a răcit, privirea

aleargă drumul în paşi de dans şi dorul...

Cât de fraier!?

Se ascunde prin cotloane. Şerpuieşte întâlnirea cu visul şi nu.

Nu dorm la ora asta. Îmi joc meciul vieţii la distanţă de un coş.  

Arunc. Aştept. S-a…

Printre case bătrânite

Se cârpesc potecile,

Lacrimi curg neostoite

La toate ferestrele!

Plâng dureri şi necuvinte      

Prin toate odăile,

Dorurile răscolite

Privesc depărtările.

Zorile de primăvară

Iar au poposit în prag,

Dar prin…

iubesc femeile triste



iubesc-ul acesta are ceva comun cu

toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată

aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă

prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt 

uneori interminabil cu multe secrete şi arome de parfum



oricum nu mai contează



cândva respiram unul din celălalt şi visam

un şir lung de…

Sfioasă şi blândă,-mbrăcată în verde,

Mai trece aleea - un gând printre gene,

Sub voaluri de ploaie, prin ramuri şi plete,

Ţesând în miresme iubiri efemere...

Totuşi
cine-i
prea sus

Sau
cine-i
prea
jos

Poate
că
numai omul
e
la
locul lui

Lângă
Dumnezeu

Costel Zăgan, Ode gingaşe

Ochii-i plȃnși de-atȃta jale

Și oftează lung și greu,

Tare-aș vrea să pot și eu

Să îl fericesc mereu.

Trupu-i greu de-atȃta cale

Se întinde lung și lin,

Tare-aș vrea și eu să vin

Și durerea-i s-o alin.

Privirea-i cade colo-n vale

Și se uită lung și trist

Tare-aș vrea să fiu artist

Și tristețea să i-o-nchist.

Urfet Șachir

Mangalia, 21.05.1994

-      Eşti verdele ce-mi dă culoare

din iarba sfioasă,

din mare,…

Nu s-a întâmplat nimic deosebit cum se aşteptau

o simplă întâlnire formală,

de unde fiecare a plecat dezamăgit.…

DOR DE ȚARĂ

- Mă aplec smerit spre tine,

Bun pământ al ţarii mele;

Doamne, ţine-mă pe lume,

Da-mi o mică…

Scrâşnetul meu din dinţi e ceva involuntar

la vederea nedreptăţii ce ne inundă.

Sunt un arbore care vede pe cel care-l taie…

Lunecă cerul, coboară gândul şi tace în liniştea

lăsată de timp şi lumina arde (a)prinsă de dor.

Sfârâie tălpile. Îmi suflec mâinile cu degetele despicate  

când scrijelesc cuvinte, în pământ, adânc, cu urme.

Aleargă şoaptele pe aripi de suflet,

adiate de vânt şi foşnet de ramuri şi trosc...

M-am trezit pe aceeaşi banca. Banca noastră, tată

şi eram toţi trei în acelaşi spaţiu, dar (mereu) altă…

Sunt adunată în somnul mineral

atât de sus cu capul meu tăcând ,

că simt cum mi se scurge pe spinare

același suferind uraniu blând .

Cumplit e acest hău întortocheat

cu găuri mortuare în urechi ,

țeastă de faraon mumificat

în sarcofagul gânditor și vechi .

veșnicie

Cuprind în suflet o minune

 când îți sorb obrajii,

setos de parc-aș bea

 o mireasmă.

Când stăm ochi în ochi,

incendiem totul…

Alb pur al vieţii aşezate

Pe armura credinţei ancestrale

Mă regăsesc în aer şi în ape

Dar şi în ce îi drag inimii tale.

Cutreier clipele în reverie

Şi dorm cu gândul la etern

Aştept ea clipa să reînvie

Tot ce-i mai bun, departe de infern.

Nu mai am ochi pentru o altă floare

Ea seva stă în rădăcină

Acolo unde se unesc munte cu mare

Şi omul este tot lipsit de vină.

Flori de salcâm cu amalgam

De o iubire…

Să simți timpul, să-l atingi cu vârful degetelor, într-o zi banala, pare ireal...

O iluzie a unei minți obsedate de trecerea timpului și de eternitate.

Timpul nu stă să se odihnească în adâncimea nopții, într-un pat solitar

E asemenea mării, nemărginit, agitat, nu îngheață, nu se evaporă, doar zboară...

Lăsând pe chipurile muritoare urme adânci, șuvițe albe și un noian de regrete,

"De-as putea întoarce timpul...", dar el nu se întoarce, nici macar nu…

Fondatorul acestui site și al revistei Cronos omul cu suflet minunat care mereu ne-a încurajat, sprijinit și ne-a oferit șansa de a ne întâlni, cunoaște și de a ne împărtăși unii altora din minunile cuvântului în paginile virtuale ale acestui site.

La mulți ani Lenuş Lungu!

Multă sănătate și fericire, prosperitate și iubire, succes în tot ce întreprinzi și mai ales…