Mai înalt decât înaltul este cuvântul

ce nu se clatină în vorbe

ci le caută în miez adevărul

şi-l aşază în tulpina…

Admiră razele dimineţii printre flori,

Ascultă cum cântă privighetoarea în zori!

Sub strălucirea cireşelor coapte voi sta şi eu

Cuprins de nostalgie. Aşa voi fi mereu.

***

În strălucirea de giuvaier din roua dimineţii

Mă legăna foşnetul plin de pace al pădurii

Şi susurul dulce-glăsuitor al pârâului.

Hotar pentru cele mai înalte visuri ale omului.

***

Ţarina încununată cu aurul spicelor

Și azurul…

Vino iar să mă cauți

Astăzi cern în tăcere vreo trei zile de post

Fiindcă eu în iubire nu mai sunt ce am fost

Iar tu-mi scuturi în față floare dulce de tei

Că din ploi de speranță ai uitat să mă iei.

Azi salt gândul cu-o mână pe acest caldarâm

Tu tăcut ca o lună scuturi flori de salcâm

Dar se-aștern risipite trei petale de dor

Și iar beau adormite ape vii de…

Tu să nu crezi...

Tu să nu crezi că vulturi nu-mi dau roată;

De  dorul tău o veșnicie desenez !

Aici în lumea asta sunt uitată

Dar din tăceri iubirea noastră creionez.

O clipă în privire ai risipit culoarea

Ce ieri picta dorințe infinite

Tu astăzi mă renegi dar mare ți-e mirarea

Când rătăcesc prin versuri…

N-a sosit vremea gleznelor înnobilate de priviri

când ochiul le strânge pe retină,

degetele inele măsoară,

pulpe tot mai înalte,

trup legănat de paşii în unghiuri.

Nu-i nicio…

Trezit cu zorii în mijlocul patului, arunc, stropindu-mi faţa, cu apă.

Era în colţ de ochi o jenă de timp şi eu nu aveam timp. Eram prins într-o durere. Nu-mi găseam cuvintele să le scot în lumina jocului de pe cer, al stelei şi visul…

Nu, nu era timpul lui, acum,

al împlinirii

sau

albia dintre pereţii de gând, nu

era /suficient de adâncă. / Îmi /prind puterile

şi le leg /peste mijloc de şoapte. /Aştept…

Un cântec ascult acum spre seară,

Vara stau multe ore fericită afară.

În grădină, pe băncuţă mă odihnesc

Din munca zilnică greu mă opresc.

Culeg câteva vişine acum spre seară,

Zilnic fac asta… oare a câta oară?

Privirea ta mă urmăreşte, zâmbeşte

Vişinul îmi spune ce bine ne este.

Vara îmi povesteşte atât de duios

Are chipul colorat frumos şi luminos.

Privesc vişinul şi tare m-am…

În noaptea-n care se cerne întunericul ca nisipul

ne vom simţi eliberati,

să odihnim în lut o veşnicie

fără să fim obositi.

Anotimpurile sunt zile

de adumbrit trupul,

pânze de mătase-n culori

acoperă orizontul spre care ne îndreptăm,

rămâne târziul în aşteptare.

Vârsta…

Pe-un picior de plai,

Pustietatea goală sub arşiţa de soare…

Seceta a ucis orice boare de vânt.

Sara pe deal buciumul sună cu jale

Şi carnea goală-a verii deodată se-nfioară.

A plecat dorul de-acasă…

Voiam să pleci, voiam să şi rămâi.

Rămâi pe loc, acolo unde eşti…

De ce nu vii tu, vină!

Pe umeri pletele-i curg râu

Şi-aud gemând amorul meu defunct.

Multe-ar putea să fie…Nu vor fi.

Ne-om aminti cândva, târziu,

De-această…

O amintire uitată

Anii adunați în spate

Îi odihnesc pe-un scaun rupt,

Gândesc mult că nu se poate

Să rup prezentul de trecut.

M-agăț de zborul unui vis,

Să-ți prind un trandafir în păr

Și-n piept o floare de cais,

La picioare flori de nufăr.

Împodobită ca o zână,

Furată de un Făt Frumos

Pluteați ținându-vă de mână

Într-un ținut de basm, frumos.

Aș vrea…

ne cântă privighetorile-n cap

Câteodată vomităm fluturi şi ca să ne treacă

Recităm versuri din Paul Valery

Lăsăm la o parte arta poetică şi ne îmbătăm

Cu potire de crini care au arome de marihuana

Filozofăm melancolic dând fumul de la

Ţigară pe nas Nu mai suntem întregi

Avem…

Am atâtea să-ți spun ...

Mi-e dor de tine 

din clipa-n care ai plecat pentru puțin ...

a doua zi 

- iluzie.

Dintr-un cuvânt și moarte m-am nascut

Spre-a umple golul vesniciei.

Abisului i-am dat un trup de lut

Și nemuririi versul poeziei.

Prin picături de ploaie alergând,

prin sunetele stropilor ce mă-nconjoară,

pe acel Lux eu caut ... îmi e mereu în gând,

și gândul mi-e tăcere ca timpul care zboară.

Și mâine o să-mi fie dor de tine

la fel cum mi-a fost ieri

și azi

și în fiece clipă

de când amurgu-a coborât

o şoaptă şi-o aripă

să ne acopere-ntr-a tainei veşnicie.

Şi mâine e o zi ...

noi praf de stele

vom străluci de focul ce ne arde

dându-i culoare

răsăritului,

azurului să îi fim aștri ...

- beatitudine!

Și mâine e o zi ...

'n clepsidra noastră

ne-om scurge fir cu fir

pe-a timpului…

Copilul era uluit că Soarele iese din mare și arde.

Îi plăcea să-i mângâie Luna pletele de mătase.

Când s-a îndrăgostit era copleșit de farmecul naturii .Era om.

Târziu egoismul i-a întunecat mintea, a devenit rău. E domn.

***

Salcia sub care se odihnea în copilărie a fost tăiată.

Lăstarii iviți au devenit mai puternici și plini de viață.

Aici aștepta el Luna să tragă perdeaua de nori la fereastră,

Să fie singur în liniștea deplină, să…

Lăstuni şi alte păsări zburătoare

planează-n cerc primăvăratic;

clipind din pleoape roşii de jaratic

scrutează înălţimi ameţitoare.

E soarele mai pal şi mai tomnatic,

dar cu razele-i scânteietoare

aruncă unda lui mângâietoare

peste zboru-nalt şi acrobatic...

În crepuscul, ceru-i cam apatic,

văzduhul e-ncărcat cu văl de nori,

pe-nserate trece un cârd de ciori

şi-un sumbru…

Arcuri cu bolţi pictate de îngeri

într-un zăcământ de iubire

în timp ce ochii caută o fantă

prin care universul se…