Marghiolița cobori din autobuz, îngândurată și preocupată de cum avea să se comporte acasă. Bucuria că reușise să fie unică proprietară pe gospodăria din sat, rămasă de pe urma părinților, se risipise. Era chiar periculos ca Gheorghe să afle de partaj, chiar dacă femeia îl învârtea pe degete pe bărbatul masiv, mai mare ca ea cu vreo 15 ani. ”El ca el, dar dacă află scorpiile de surori, parcă mă văd alungată în satul prăpădit, prășind și plivind prin grădină ca să am o ceapă și un pumn de…

Mai sunt câteva ore și se face ziuă. Nu știu cum de a trecut timpul atât de repede prin mine și n-am apucat să-nchid ochii decât câteva clipe. Mii de gânduri lacunare  mi-au stăbătut mintea pe care mi-aș fi dorit-o secată ca albia unui râu care se zbate-n  câmpie în arșița verii. Cred că emoțiile prea puternice, cuvinte care mutilează sufletul sau greșeli pe care nici eu nu mi le pot ierta au făcut ca inima să…

Am schiţat dungi albe pentru timpul zilei,

traversate de râuri repezi cu legiuni de gânduri străine,

ce le descărcăm în dungile negre, ale somnului nopţii.…

Am ales numai tăcerea

ca să pot uita durerea

sufletului care-mi plânge

cu amare lacrimi de sânge

Eşti lumina ochilor mei,

ai aroma florilor de tei,

izvorul dorului…

Am obosit să tot privesc mirat

cum se aruncă punţi peste râuri,

să trecem dintr-o parte în alta

în căutarea norocului ruginit.

Dar totul se face cu o răbdare tristă,

de când mă chemi în lumea ta

în care se atârnă absenţa de n-o poţi uita

până carnea-ţi se uscă de rele

stoarsă de geometria trecutului…

Închid ochii la răsăritul soarelui, să nu mai văd cerul rubiniu cum se zbate circumstanțial să iasă la lumină.  Trăiesc din plin bucuria ploii de vară care  în timpul nopții a spălat străzile, aleile, casele de toată  tristețea adunată-ntr-o viață de om. Aerul proaspăt învăluie trunchiurile copacilor într-o îmbrățișare, iar roua capătă licăriri de stele căzute pe iarba sfioasă. Un fluture viu colorat se-ascunde timid…

Cer albastru, fără nori,

În grădini rȃnduri de flori

Și un soare strălucind

Peste vȃrfuri stă zȃmbind.

Șerpuiesc potecile,

Curg clipocind apele,

Cȃmpul este roșu foc,

Este lanul cu noroc.

Macii iar au înflorit

Lȃngă grȃul înverzit

Și mi-aduc un dor de-acasă,

De la vatra mea frumoasă.

Autor Urfet Șachir

Mangalia, 07.06.2015

Când eram tânăr, cal cred că eram,

timpul îl trăgeam după mine târâş,

sfinţi în căruţe de foc şi zei în care de luptă

îi…

HAIKU

cămin cultural –

aleile-nierbate,

porțile-nchise

.

*

nevăzătorii –

când soarta i-a miluit

și negru-i plăcut.

*

miere din belșug –

disipat în floarea lui

soare-n asfințit.

*

numai ea, luna –

în nopțile senine

iubită-ntruna.

*

mama - icoană

lângă Maica Domnului

doar pentru mine.

*

noi toți acasă –

berzele se-ntorc la cuib

ca totdeauna.

*

nimic în…

două viori

eram viori azi noapte amândoi

cântam sonata lunii doar în doi

tu nu erai femeie, nici eu bărbat

era fantastic şi era ciudat

vibrau acorduri dulci prin sânge

sub luna care-n noapte plânge

eram aşa în vise duşi…

Căzut pe nisip din copacul cu rădăcinile-n cer

n-am văzut margini doar forme necunoscute.

Dincolo de această cădere timpul e normal…

Inima mea nu e o gară

în care să te perinzi

cȃnd ai chef și cum poftești,

trenul cu care vii cȃnd ai dorințe

și pretinzi să-ți fiu deschisă,

cȃnd trenul tău de plecare

așteaptă în depou

ca după o plimbare prin Copou.

Nici parc nu-i inima mea

să pleci după o siestă și să

revii la masa următoare ...

Nu uita, inima mea e vie

și are propriile trăiri!

De ce o rănești cu nonșalanță?

Inima mea e o…

finalul ca o cădere de balet

trece pe sus o nepereche

 albastră de aripi

luna vindecătoare

se lasă pe umărul meu

o stea mă-ndreaptă spre

 altă frumoasă…

Fiecare cuvânt este o scoică într-o limbă

în care literele urzesc o perlă

misterioasă cu luciu de sidef

şi sunetul poetic…

Aruncați poemele la câini
ca pe-o inimă însângerată
dar spălați-vă pe mâini
dacă ele încep să bată

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Sub pădurea din ochii tăi

izvorăsc lacrimi,

în deşertul sufletului meu

nisipul arde.

Departe...

este clipa în care 

lacrimile vor stinge flacăra

binecuvântând nisipul

din care încolţită sămânţa

dragostei

va dăinui în adâncuri

dincolo de ochi şi suflet...

ÎNTRE  CER  ȘI  PĂMÂNT

Cutreier dimineața pe câmpuri.

Pământul e negru, crăpat

Și trist că-i nelucrat de ani,

Iar eu îl calc mai trist, mai apăsat.

Și cerul a pierdut din albastru,

Pe fire de iarbă, în rouă, a pus stele,

Sunt semne că toate se schimbă

Din câte au fost bune în rele.

Copii rătăcesc fără vrere

Aiurea dezbrăcați și desculți,

Iar seara ispitesc pe bunici

„Ce noutăți mai…

astăzi

astăzi un cal a zburat pe cer

avea aripi de ceară și mânca jar

pintenii lui erau albaștri

trăgea o trăsură plină cu îngeri

astăzi parcă sunt năuc de-abinelea

văd numai cai verzi pe pereți

parcă aș fi dali să am o sută de ochi

sau van gogh cu o ureche tăiată

căutând infinitul ca gaugin prin tahiti

mă încalț cu saboții lui millet

și mă rătăcesc printre nudurile

negreselor cu carnea de abanos

ale acelei…

În inimă îşi zidesc sălaşul-cetate

iubiri paralele,

zile de aşteptare,

nopţi de plăcere,…