Lumina altei dimineţi şi-a pierdut răbdarea. Aleargă printre faldurile perdelei şi nu ţine seama de somnul pernei. Liniştea nopţii se transformă în zarva altei zile, minutarul îşi ştie bine drumul.Trudesc cu privirea până când zorii se  răsfiră într-o nouă explozie de lumină.Hoinăresc prin gândul dimineţii în liniştea unei zile calde de vară.

Înconjurată de florile…

Motto: La urma urmei moartea este doar un simptom al vieții. Mario Benedetti

În trist apus, fără motiv

Mă uiţi şi pleci, zâmbind lasciv.

Cum va fi lumea fără soare,

Fără răspuns la întrebare,

Cum să visez, cum să mai sper

Când lumea nu mai are cer,

Când nopţile sunt închisori

Iar zorii nu mai nasc fiori?

Cum va fi lumea să întreb mă tem

M-aş aşeza la pieptul tău, un ghem,

Să văd prin ochii…

  Afară ploaia s-a sucit și-mi bate în ferestre, hipnotic.

  În palele de vânt ce-o dirijează parcă simt o voință, o voință străină care vrea să petrec timpul, care mă aruncă…

   …Și-i soare. Soarele ne izbește prin ferestrele clasei. Și-o văd:

   Gabi a mea din primii ani de școală...  Eu, sălbatec, Gică contra, stresând-o pe învățătoare cu tot felul de uimiri rapide, bazice...  până când muierile s-au adunat:

  − Ce facem cu…

Eu am fost raiul sufletului tău

unde găseai oricând perna

pe care îţi puneai capul

ce-şi găsea odihna

pentru culcuşul liniştit de seară

sau

a trezirii de dimineaţă când viaţa

îţi mângâie faţa şi…

De o vreme, stau, sunt aici, la banca noastră. Am venit să vorbesc cu tine, tată şi
mă tac, mă cert
pe mine
mă ascult, mă-nvăţ
cum se tace tăcerea, cum se moare cu_
vântul înteţit de dor
şi tac, singur, tac şi
dincolo e tăcerea vorbită şi Sufletul vorbeşte cu tăcerea.

Rabd aşteptarea cu tăcerea dintre rânduri.

01.07.2017

viaţa în 4 strofe nonverbale 



să scrii, să bei, să mori. asta e tot 

pentru că deja munceşti, iubeşti, scrii. 

apoi, când te naşti: eşti făcut 

născut, distrus, terminat, regândit 



isprăvile tale, se amplifică 

până la verbe: a cânta, a vorbi, a sparge. 

faptele tale se complică: 

acţionezi, distrugi, strângi, nu te…

 Cam intortochiată istorie are semnul ăsta!

@

                      



 Originile interesante şi nebănuite ale simbolului ''@'', pe care îl folosim cu toţii.



 Simbolul @ (a-rond, „coadă de maimuţă”, „at sign – în…

Te-am aşteptat

cu privirea prinsă-n începuturi

şi-o cupă cu vin roşu uitat între cuvinte.

la cumpăna dintre a fi şi a nu fi,

înfloreau umbrele iubirii

cu aripi tot mai străvezii.

Te-am aşteptat

cu ramuri înclinate spre apus

şi o ultimă floare  de…

                              În Hermanstadth cu ziduri înverzite

                              Și saltimbanci cu măștile pe față,

                              Turiști în grupuri bântuie prin piață

                              Cu capu-ntors din gâturi răsucite.

                              Încet și calm, orașul prinde viață

                              Prin perle muzicale răspândite

                              În…

Câte gânduri, şoapte-mi trec prin minte de la o vreme şi toate sunt trăiri şi când să le pun pe hârtie, totul e în zadar, ca un stilou fără cerneală.

Îi auzi scârţâitul, zgâriatul pe coală? Dacă te uiţi atent, îi vezi urmele, dar de ce să privesc şanţuri, dâre când cerul e deasupra?

Nu mai caut răspunsuri demult. Alunec, în cerc, concentric, ca un copil pe nisip desenându-şi universul, adânc, cu un băţ, din ce în ce mai mare cercul şi el pe dinafară, priveşte orizontul pe care la…

          De multe ori am meditat asupra fericirii, dar în ce priveşte nefericirea, nici nu-mi trece prin minte să o fac. 

          Ce este fericirea? Teoretic, am găsit două răspunsuri. Unul, ar fi că omul ar fi fericit, atunci când se simte împlinit cu ceea ce face sau ce are în viaţă. Al doilea răspuns ar fi că fericirea este acea sau acele clipe în care omul se bucură până la lacrimi de ceva anume, de o iubire, de-o naştere, de o casă,…

Luna îşi poartă privirea

peste ochiul tăcerii,

indiferentă, îşi asumă

iluzoria lume a visului

făcând loc dorinţei.

 în ceasul aceasta,

cu aripa prinsă-n genele nopţii,

păsările focului s-au cuibărit în noi,

le simt chemarea-n umbra…

   Să nu-mi ştergi lacrima când o vezi. Ea e vie, doar eu (mă) trec. Ea

îşi sapă albia vieţii,

îşi lasă urma

(în)toarcerii timpului.  

                                                                                                                             28.06.2017

Temă de vacanță: Relația dintre părinți și copil.

Madam explică pe înțelesul fetei:

− Bunica, trebuie să scrii și tu că copii trebuie sa fie mulțumiți față de părinții săi care îl educă, îl hrănesc, îl îmbracă, au grijă de el...

Din bucătărie, unde mă chinuiam să desfund scurgerea înfundată, de curgeau apele de pe mine, contribui și eu:

− ...și m-au șters la fund când eram mică!

Imperturbabilă, continuă:

− Copiii la rândul lor trebuie…

   Nu. Nu ştiu să mă rog.

Nici în ne_cuvintele tăcerii, nici în tăcerea lor, a cuvintelor. (Cu)prins de gânduri,

mă ard,

mă rod,

mă dor

în umbra şoaptelor. Aştept.  

                                                                                                              27.06.2017

Era cald, înăbușitor de cald. Se auzeau doar bâzâitul gâzelor și sforăituri. Tataia și cei doi oameni tocmiți cu ziua dormeau sub căruță. Umbra singurului pom din capul locului adăpostea cei doi cai și o parte din căruță și se plimba pe jos, ușor, când apărea câte-o adiere de vânt. Iar eu, mergeam în patru labe căutând gâze pentru insectar și buruieni cu gust acru sau amar. Cele mai bune erau frunzele de susai și păpădie. Îmi mai tăiau greața de după ce mâncasem aici, la câmp. Vântul…

          Călătorii geodezice – Suedia, 1997 (I)

          Printre vikingi și vechile lor toponime

          Moto: „Suedezii nu au mai dus un război de 200 de ani. De-ar şti ce-au ratat!”…

Dacă e iubire, (mă) vei afla în spatele dorului cum se strigă. Ea nu se tace niciodată. Totdeauna găseşte drumul prin toate formele ei –
(ne)cuvinte, baliverne, tăceri şi lacrimi.
Ai văzut cum e lacrima iubirii? Te arde adânc, prin lăuntru, dar nici diamantul nu-i ia strălucirea în soare.
Dacă nu e iubire, vei tăcea în continuare. Iubirea dez_leagă şi mai ales dezgheaţă tot.

26.06.2017

M-ai (în)depărtat de mine până acolo.

-          Până unde?

-          Până unde tăcerea îşi tânguie tăcerea de dincolo de tăcere.

                                                                                                      24.06.2017