Înlănțuiți

de Gabriela Mimi Boroianu

22.06.2019

Îmbătrânim... copaci cu frunza rară

Într-o iubire veche-ncarcerați,

Cu rănile râzând la subțioară

Și ochii de nevoi încercănați.

Ce gânduri trece timpul printre noi...

Îngemănate ca într-un sărut

Timide-mbrățișări cu brațe moi

Din umeri resemnate au căzut.

Și iarăși vine seara, obosită

te-apleci peste-ntrebări și-ai vrea să știi,

Din câte grele-i viața rânduită

Și câte aripi…

Cât mai avem bunici pe lume

E bucurie mare, de socoți!

Chiar de-s senili ori puși pe glume,

Tu ține-i lângă tine, cât mai poți!

De le-am făcut case anume

Și credem că e bine pentru toți,

Cât mai avem bunici pe lume

E…

Privi reticentă masca aceea gelatinoasă pe care i-o întinse primarul.

− Chiar nu văd cum aș putea respira sub apă cu chestia asta, protestă cam fără vlagă, pentru că văzuse demonstrațiile, și doar cu mândria unui întreg neam de ama care de secole se scufundaseră fără nici un ajutor în apele recifului.

Chinami era cea mai în vârstă ama. O sirenă japoneză, așa o numeau turiștii. Era neîntrecută la pescuit stridii, homari, arici de mare – care se vindeau la un…

.

Când umbra se revarsă în ape

cuprinde apusuri

şi urmele paşilor adânci

nisipuri albe…

Mă simt și-acum străină printre stele...

Călcând pe flori voi fi neînțeleasă?

Singurătatea gândurilor mele

în zori de zi, în dor, își face casă.

Mă simt și-acum străină printre picuri,

iar ploaia stă tăcută și m-așteaptă

șoptindu-mi la ureche doar nimicuri...

Eu tac și-ascult... Mă cred mai înțeleaptă.

Mă simt și-acum străină printre îngeri

și norii tot ascund de mine cerul

dar soarele…

Buzele tale slobozeau blesteme ciudate

Parfum de smirnă emanau ale tale șoapte

Te-aș fi iubit, dar nu te deslușeam,

Simțeam când dor, când drag, dar nu mi te aveam.

Neînțelese incantații din mine se desprindeau haotic

De ce-mi doresc să te citesc, pe tine, un habotnic?

Un ochi îți râde ironic, celălalt o lacrimă pare să își stăpânească

Dorință a neputință sufletul meu se prinde să trăiască

Mă urai o secundă relativă, o trăire profundă mă…

Când Unde Cum De ce nişte întrebări nişte destine

Dragă Kitty mai multe nu ştiu nici eu Deodată în toa

te încăperile lumii se face linişte O linişte care supu

rează Cicatrici pentru ziua de mâine Scriu torenţial 

urmărit(ă) parcă de nişte ochi SS Indiscreţia urcă şi 

coboară Un du-te-vino de neplăceri şi tristeţi Dragă

Kitty peste o sută de ani n-are niciun rost să-ţi mai

fie…

ULISE

(Corneliu Neagu, 29.06.2019)

Ce faci atâtea nopţi fără mine

prea neuitata clipei ce vine?

O, cum te leagănă gândul meu singuratic,

fir nevăzut în stratul freatic!...

Cum caut umbra chipului tău care piere,

pe holuri de vis, cu false unghere!

Și răsuflarea-mi străină se curmă

pe ultima uşă trântită în urmă.

Pereţii ovali se-ntorc în oglindă –

vor în ghiocul lor să mă prindă.

Și gâdnuri nătânge plutesc prin…

Cap. 11

Rezumat cap10.

George Apostol își continuă neabătut proiectul său fantezist, discută cu un fost prieten din copilărie pe aceeași…

− Păi... pe când eram scafandru...

− Ha! exclamă Costică ridicând privirea de pe tabla de șah. Numa’ scafandru n-ai mai fost, încolo... de toate!

− Da, măi dihanie! Abia terminasem școala și, cum n-am luat la facultate din prima, dar fiind întreținător de familie (taică-meu murise cu un an în urmă), mă amânaseră cu armata până după majorat. Știți cum era, partidul mi-a găsit imediat un rost și m-a trimis la canal, la Midia Năvodari unde se începea tronsonul dinspre…

Își număra ploaia-n ropot stropii câte doi

Pe arcuirea ta gonea tacticoasă

În curgere-ți mângâia pielea mătăsoasă

Părea trupul tău zămislit din ploi.

Nu ți-e teamă de fulger, femeie nebună?

Războinic ce taie văzduhul firesc

Te privesc desculță și mă-ndrăgostesc

Ființă ireală, femeie ploaie, femeie furtună.

Ți-e rochia val ce-ți curge pe trup

Și pașii doi nuferi ce din ape se nasc

Cer cerului din raze de soare un vreasc

Fac punte, la…

Am ,,fost odată ca niciodată”

un pic din ceea ce sunt în prezent

îmi place și nu-mi place să-mi amintesc

de apele învolburate sau liniștite

care i-au făcut baie sufletului meu.…

Ne atinge gingaș o stea,

sub crengile pline cu flori de tei,

Noaptea își împletește liniștea,

îți odihnești sufletul în ochii mei.

Acolo unde ești...eu te însoțesc,

să-mi mângâi obrazul fierbinte,

Acoperiți de năframa nopții înstelate,

în tăcerea iubirii noastre ochii vorbesc.

Ne împletim gingaș…

Despre scriitorul şi filozoful Ionel Necula am aflat întâmplător, cu puţin timp în urmă, semn că destinul lucrează mereu în favoarea noastră, aducându-ne în cale oamenii potriviţi pentru evoluţia spirituală, pentru a ne desăvârşi existenţa sau pur şi simplu, pentru a ne umple sufletul de frumos. Născut în judeţul Galaţi şi cunoscând gustul veşniciei de la ţară, Ionel Necula locuieşte în prezent la Tecuci, unde continuă să adauge, la palmaresul său impresionant de aproape şaizeci de volume…

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

Dacă aș mai fi tânăr incă o dată

Tu... ai fi iubirea mea adevărată -

 Aș elimina imaginația-mi "dură"

 Și aș iubi real sublima ta făptură...



Te-aș purta pe brațe de dorință

Și…

Poveşti uitate

răscolesc privirea.

Ascunse-n clipe de amintiri

înfloresc pentru-ntâia oară

gingaşe…

Mă uit pe bolta înstelată, sunt mii de stele clipitoare,

La tine mă gândesc de-odată iar inima intens mă doare –

Tu ești departe și iubirea ne cheamă ca să fim aproape,

Dar va veni și fericirea de a te săruta pe pleoape,

De a te stânge-n brațe gingaș și a te dezmierda cu drag,

Căci…

Pentru mine este cerul? Norii i-am primit în dar?

Pentru mine e pământul?... Zilele din calendar

sunt făcute pentru mine? Cu ce ață sunt cusute?

Am în suflet doar suspine de la rănile avute.

Pentru mine este luna? Raza-i m-a atins în vis

și mi-a pus pe cap cununa ce-o aveam în Paradis.

Pentru mine e pământul, râurile-s pentru mine?

Nu mai stau să fac pe sfântul... Nu…

O ZI OBIȘNUITĂ DIN ANUL 3000!

          Dacă acum sute de ani omul se trezea de dimineața și pleca la treaba lui acum lucrurile s-au simplificat și noțiunea trezitului nu mai există. Lumea nu mai pierde timp stând într-un pat și dormind ore întregi deoarece totul se rezolvă în fracțiunile de timp dintre teleportări. Ele nu au o durată mare dar sunt suficiente, prin multitudinea lor, pentru a cumula, puțin zipuit, câteva ore bune de odihnă.

          Nici măcar noțiunea…