Uneori cred că n-am timp

să mă bucur de tot ce văd,

mă opresc într-un loc ca un sâmbure,

îmi înalţ lujerul şi…

De când mă știu pe-acest Pământ 

Purtată-am fost de-un dor nebun, 

Și rătăceam noapte de noapte, 

Pe țărmurile unui gând. 

Valuri de lacrimi îmi udau 

Piciarele desculțe, 

Iar stropi de vise se spărgeau 

Lipindu-mi-se de buze. 

Câmpii de dor am străbătut 

Bătându-le cu pasul 

Și apa dulce am băut 

În ea lăsându-mi glasul. 

Sorbind iubirea din izvor 

Pe tălpi adunând…

pe bancă, în faţa ta. Părea că avem atâtea

să ne spunem din clipele ce au zburat, dar

stăm şi ne privim tăcând.

Cuvintele gândurilor

nu vor să iasă.

Şi e albastru cerul

şi e senin

şi e cald

şi ce bine e la tine

tată,

cu pădurea ce-şi foşneşte vântul printre frunze.

În şoaptă strigă sufletul:

Te iubesc!    

31.07.2014, ora 17,28’

a lăsat cerul să se odihnească o clipă,

pe pământ. Mi-a pus sufletul în braţe

şi grijă să am,

să-l învelesc cu pătura de stele

ce-şi coborau înaltul. Nu era niciun vis.

Era aievea. Fugise cu ele pe colina din zi

când zorii

îmi băteau ferestrele ochilor

să-mi spună

că mă aşteaptă

să termin curăţenia din casa gândului,

să mă primească. Albastru.    

31.07.2014, ora 09,07’

Știi...





Știi că te-am căutat

prin zborul de păsări, lumina mea încordată

ca să te cuprind în zborul aripilor

și apoi să te rescriu

pe margini de pădure, sau rădăcini de fag,

trăirea mea, care freamată

iubirea ?



Tu, te ascundeai pe culmi de ceas,

ca eu să-ți dăruiesc un vis,

să îl porți pandativ cu lacrimi

ce s-au scurs,îmbrăcate,

cu mine.



Mă iartă ,nu vroiam decât să îți amintesc

de…

în şir de clipe a bătucit pământul şi el  

a înghiţit-o. Toată. Strânsese tot albastrul

în cercul lui de roşu. Diguri de gheaţă controlate

aştern în locurile lui de răbufnire. La muşuroi.  

În soare

să se topească,

să se reverse  

dinlăutrul lui, toată apa. Să fie oglinda cerului.  

30.07.2014, ora 21,33’

Voi m-aţi îndepărtat de izvor

când păsările mă iubeau.

Aripi voiau să-mi pună

să zburăm…

Banale mi-s cuvintele ce azi le spun

Oricât le-aş ţine înmuiate în iubire

Emoţia ce-n ele încerc să o adun

N-are intensitatea celei din trăire.



Nu ştiu cum să te fac să înţelegi ce simt

Cuvintele nu pot să îmi redea deplin

Trăirile, ce-n mine c-o şoaptă se aprind

Şi sufletu' mi-l umplu asupra de prea plin.



Banale sunt cuvintele, doar ochii pot

Dacă-i priveşti să…

a rupt încordarea strânsă peste timpul

aşezat pe albastru. A curs în noaptea plină

de furnicări,  

de gânduri,

de râuri ce-şi plouă fără oprire grădinile din suflet

cu dor,

cu dorinţa de lumină, de zi

şi

continuă

să-şi scuture norii.      

289.07.2014, ora 13,37’

De ceva timp încoace, pietrişul înţeapă asfaltul şi se înfige în tălpile pantofilor tăi lăcuiţi, provocându-ţi o samba obosită pe aleea noastră.

Mimica feţei tale este furată de la bătrânul şi eternul Charlot,

în timp ce scuipi minciuni din poveştile cu zâne şi cu feţi-frumoşi

printre dinţii albi şi zâmbetul ce-ţi străluceşte în bătaia…

Nu mi-este greu

Nu mi-este greu să scriu de tine 

silabă mea ce izbești nesomn 

în mine, 

atunci când ne prefacem clipă 

într-un ocean de viață, 

ca să înțelegem timpul 

și dorul,ca spăsire!

Nu mi-este greu 

să retrăiesc veacuri, 

sub zidul raspusurilor, 

pe care încă nu mi le-ai pus, 

din zbuciumul tău neînțeles în muguri 

de floare,care îmi îmbibă 

cu fericire slovele, 

aripile și zâmbetul.

Nu…

Trăim într-un ungher la marginea lumii,

pe aici nu mai trece nimeni

şi nu se ştie de noi.

Ne întâlnim aproape-n…

Cât de amară-i viața pe care o trăiești, 

Dacă te sperie un boț de turtă dulce? 

Și vii cu vorbe grele să-l bălăcărești, 

Crezând că mâna care-l poartă-o să-l arunce. 



Oare câtă frustrare aduni în tine 

De ne privești de sus de parcă-am fi gunoi? 

Te crezi poate vreun zeu? dar ești un oarecine 

Ce din invidie aruncă cu noroi! 



E loc destul sub soare să-ncăpem amândoi, 

Eu nu…

Multe lacrimi curg în mine 

Ca-ntr-o mare fără fund 

Speranța a rămas un nume 

O scoică într-al mării prund. 



Mi-am așezat zâmbet pe chip, 

Să știe lumea că sunt bine, 

De-s roșii ochii-i doar nisip, 

Adus de vânt în ochii la mine. 



Râd de lume-nconjurată 

Dar sufletul îmi e furtună, 

Sunt doar o ființă-nsingurată 

Ce-afar din ea ar vrea să fugă. 



de Gabriela…

brăzdează cerul din suflet. Avertizare de nori sparţi  

în privire. Se surpă malurile săpate în pleoape. Curg

pe obraji în cădere pe piept, să ardă dorul

(cu)prins de albastrul zilei

din zori

şi zbor

printre stropii de roşu-ars pământ

sub tălpi sfârâie jarul dorinţei. Cod portocaliu.    

28.07.2014, ora 21,48’

În dimineaţa

cu lumină alb-albastră

din vara arsă de tăceri

mă-ntorc cu gândul

ce străbate depărtări...

s-a scurs un secol

fără tine,

apari în taină

şi te adun din vis

iubirea azi te aduce

la limită de vreme

din capătul uitării.

Este…

I

Se ascund poteci



Se ascund poteci iubito în calendare

de dorul tău îmi plânge în ochi lumina

și plouă în visele din văi cu-o zare,

în cer e scena, pe Pământ cortina.



E actu-ntâi, iubito, dar mai cântă

orchestra, în surdină rugăciuni

o toamnă-atârnă, spini se-mplântă ,

când îngerii mă prind de mâini.



Se ascund poteci, iubito, știi pe unde

se ascund sub frunze-doruri ca arsură

arhanghelii trădează uitări în…