Prima zi de muncă pe pământ Adam se scoală
la primul semnal sonor Privighetoarea și-a făcut
datoria aprinzând cerul O singură notă a fost de-ajuns
Adam își pregătește uneltele de lucru…
amintiri temporale din faptul serii
Pălește frunza din copaci,
Iar câte una s-a sfrijit
Și nu mai sunt holde cu maci
Pe șesu-ntins și însorit.
Gustar deodată s-a ivit,
Păstăi crapate pe araci,
Pălește frunza din copaci
Și câte una s-a sfrijit.
Eu, am un of nemărginit
Că nu avem ce pune-n saci
Din plaiul nostru pustiit,
Țăranii noștri sunt săraci.
Pălește frunza din copaci.
Ioan…
ContinuareAdăugat de Friciu Ioan la Iulie 31, 2017 la 8:10pm — 2 Comentarii
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/564x/a4/78/b2/a478b257b5eaec229fde2910d8c40a7c.jpg
sub impulsul luminii
trezorierul
ascunselor taine
acoperă angoasa sfârșitului de ziuă
cu un cântec
de leagăn …
Adăugat de Anişoara Iordache la Iulie 31, 2017 la 1:30pm — 3 Comentarii
Prima zi de muncă pe pământ Adam se scoală
la primul semnal sonor Privighetoarea și-a făcut
datoria aprinzând cerul O singură notă a fost de-ajuns
Adam își pregătește uneltele de lucru…
Adăugat de Costel Zăgan la Iulie 31, 2017 la 11:47am — Nu sunt comentarii
Pe la cinci de dimineață mă trezesc în sunetul insistent al soneriei. Trag, bombănind, halatul peste pijamale și, cu ochii chârchiți dar și o oarecare panică în suflet, căci pe la orele astea nu aterizează vești bune, mă duc să deschid.
În ușă doi bătrânei îmbrăcați în balozaidere gri și cu pălării așișderea pe cap. Unul dintre ei, mă întreabă politicos :
− Domnul Mihail?
− În carne și halat, răspund și-i poftesc să intre în hol. Cu ce vă pot fi de folos?
− Am…
ContinuareAdăugat de Mihail Toma la Iulie 31, 2017 la 11:16am — 1 Comentariu
Motto: “Nici inteligenţa, nici educaţia nu au nici o valoare dacă nu sunt puse în slujba dragostei şi a iubirii.”
(Părintele Arsenie Papacioc)
Vară…
ContinuareAdăugat de Alina Beatrice Chesca la Iulie 30, 2017 la 11:31pm — Nu sunt comentarii
Fierarul privi fierul înroșit care se tot crăpa la loviturile lui de baros. Dădu din cap nemulțumit și întoarse privirea către Ion:
− E a treia șarjă pe care mi-o greșești, copile, cred că am să-l chem pe taică-tu. Te-am luat ucenic, dar n-ai tragere pentru meseria asta. Oftă și aruncă cât colo ciocanul.
Ion plecă capul și se duse la fântâna din curte:
− Nu pune la suflet, îl mângâie Ana, fata mai mare a fierarului, așa face cu toți ucenicii. Răbdare. Oțelul e gata…
ContinuareAdăugat de Mihail Toma la Iulie 30, 2017 la 8:38pm — Nu sunt comentarii
Între noi nu-i nicio umbră,
doar mâinile care se ating discret
şi-şi transmit fluxul de căldură lăuntrică.
Uit să…
ContinuareAdăugat de Nicolae Valareanu Sârbu la Iulie 30, 2017 la 3:00pm — Nu sunt comentarii
Adăugat de CIOBOTARIU MARIA la Iulie 30, 2017 la 9:16am — 2 Comentarii
Simt iubitule al mării sărată boare,
Ne păzeşte de a soarelui dogoare.
Am multe amintiri dragi în minte,
Un val vine să ne salute cuminte.
Pe cer se arată a stelelor ceată,
Se ascunde de noi luna şireată.
Călcăm nisipul cald de mână,
Marea este peste noi stăpână.
Un pescăruş zboară puţin…
ContinuareAdăugat de Nicoleta Mija la Iulie 30, 2017 la 12:00am — 2 Comentarii
câteodată
făcătorii de oameni
după cum semaforul schimbă culorile
așa
se silesc
să perturbe
mersul liniștit al vieții
în închisoarea bogățiilor
a grijilor
cautăm disperați…
Adăugat de Anişoara Iordache la Iulie 29, 2017 la 9:30pm — 3 Comentarii
În timp ce inspectorul îl asculta pe Ștefan Teodoroiu, care făcuse o mărturie completă a faptelor la care fusese martor în seara precedentă și după ce Anca Teodoroiu a confirmat spusele tatălui său, adăugând propriile mărturii, doctorul ascultase, tăcut.
Când inspectorul a terminat de înregistrat declarațiile lor, doctorul s-a apropiat de acei străini și le-a spus:
-Domnule, eu sunt tatăl fetei, pe care dumneavoastră a-ți salvat-o și țin să vă mulțumesc personal. Apoi, aș vrea…
ContinuareAdăugat de maria giurgiu la Iulie 29, 2017 la 2:19am — Nu sunt comentarii
Oasele mele au devenit goale,
fragile fără măduvă
cu dureri la încheieturi.
Trupul meu este atât de rigid,
un copac uscat
care stă-n furtună şi rabdă
ca un rănit însingurat,
soarbe ploaia şi vântul sălbatic
cu stoicismul luptei până la sfârşit.
Ştiu lumea-i roasă de nemulţumiri,
îmbracă haine ponosite,
rupte chiar
din zilele umede şi mohorâte
lipsite de…
Adăugat de Nicolae Valareanu Sârbu la Iulie 28, 2017 la 8:00pm — Nu sunt comentarii
Încrustează Dumnezeu
vizibil sau invizibil
oamenii Pământului
semnându-şi voinţa
dăruind din puterea divină
acolo unde omul
nici nu visează.
Ochii şi judecata…
ContinuareAdăugat de Mihaela Moşneanu la Iulie 28, 2017 la 7:49pm — 2 Comentarii
De dinainte de timp, când Nimic nu exista şi Totul era iubire, am alergat pe rând,
cu picioarele,
cu trupul,
cu mâinile,
cu privirea,
cu gândul,
cu şoaptele să o (cu)prind.
Am obosit, m-am oprit şi mi-am băut apa cu iz de alcool, să-mi limpezesc mintea. Flash-uri, imagini din trecut se perindau ca pe o bandă rulantă (mergea în sus sau în jos, nu ştiu).
Se scanau clipe. Am luat un taxi să mă (a)ducă acasă.
Încă,…
ContinuareAdăugat de Zinca Iulian Marius la Iulie 28, 2017 la 12:37pm — Nu sunt comentarii
PĂSĂRILE LUMINII
autoare Maria Giurgiu
Am imortalizat viața noastră
pe-o gamă de culori
pentru tine
pasărea mea de lumină;
am semănat noi visătorii
ogorul cu semințe amestecate
de rău și de bine
și s-a deschis cutia Pandorei
împânzindu-ne viitorul
am zidit cântecul șoptit de inima mea arzătoare
pe valurile nopților de argint
în năzuințele inimii tale
sperând...
odată pe mormântul unui crâng
sub clar de lună…
Adăugat de maria giurgiu la Iulie 28, 2017 la 1:30am — 1 Comentariu
sunt un cinic
mereu am fost așa.
Am și motive,
de ce le-aș zice?
Oricum voi nu veți asculta.
De tac măcar mă ignorați.
Dar cât pot să tac înainte de a fi numit laș
la nivel personal și șterg cu el pe jos...
Unul, doi... o sută, cât sunt suficienți?
când ai mănuși de sânge?
sunt un cinic.
Lupa mea dezgroapă morți.
Dar morții nu mă vor căci atingerea mea
pipăie nepoți, neamuri, încrengături.
Urzeli de…
Adăugat de Mihail Toma la Iulie 28, 2017 la 12:18am — 1 Comentariu
Că toamna e aproape
Îi dă de veste-o frunză,
Se-ascunde-o buburuză
Sub ierburi să se-ngroape,
De friguri ca să scape
Ea își găsește scuză,
Că toamna e aproape
Îi dă de veste-o frunză.
Pe vatră-și trage spuză,
Veghează-ndeaproape
Ca larva cea lăhuză,
Să nu se-nnece-n ape,
Că toamna e aproape.
Ioan Friciu, Sibiu
Adăugat de Friciu Ioan la Iulie 27, 2017 la 6:30pm — Nu sunt comentarii
Stăteau cuprinși, privind la zori,
Doi mândri inși, «zburând» spre nori.
Parfum de flori, cântec de cuc,
Cer în culori, plăcut seduc.
Sub mândrul nuc e mult amor,
La el se duc , scăpând de dor...
Cum stau în iarbă, un el şi-o ea
iubindu-se prin flori, iar norii,
se prefăceau ... că îi vedeau...
din cer...veneau -…
Adăugat de Petru Plătică la Iulie 27, 2017 la 1:00pm — 3 Comentarii
Adăugat de Costel Zăgan la Iulie 26, 2017 la 2:05pm — Nu sunt comentarii
Era o după amiază ploioasă, de toamnă târzie, iar ei, în ”palatul” Albei ca zăpada stăteau la masa mare pregătiți să asculte și, mai ales, emoționați că trebuie să spună poveștile vieții lor. Le pica greu, că se cunoșteau de ani buni doar ca cei patru șahiști, deveniți pitici de când venise draga lor gazdă. Pe masă tronau un castron cu grisine, făcute de Albă ca zăpada și sucuri de trei feluri, cumpărate de pitici.
- Să știți că am fost trimisă de sus, aici pe pământ doar…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Iulie 26, 2017 la 12:22pm — 4 Comentarii
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
1999
© 2019 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor