Pălește frunza din copaci,

Iar câte una s-a sfrijit

Și nu mai sunt holde cu maci

Pe șesu-ntins și însorit.

Gustar deodată s-a ivit,

Păstăi crapate pe araci,

Pălește frunza din copaci

Și câte una s-a sfrijit.

Eu, am un of nemărginit

Că nu avem ce pune-n saci

Din plaiul nostru pustiit,

Țăranii noștri sunt săraci.

Pălește frunza din copaci.

Ioan…

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/564x/a4/78/b2/a478b257b5eaec229fde2910d8c40a7c.jpg

sub impulsul luminii 

trezorierul

ascunselor taine

acoperă angoasa sfârșitului de ziuă

cu un cântec

de leagăn …

Pe la cinci de dimineață mă trezesc în sunetul insistent al soneriei. Trag, bombănind, halatul peste pijamale și, cu ochii chârchiți dar și o oarecare panică în suflet, căci pe la orele astea nu aterizează vești bune, mă duc să deschid.

În ușă doi bătrânei îmbrăcați în balozaidere gri și cu pălării așișderea pe cap. Unul dintre ei, mă întreabă politicos :

− Domnul Mihail?

− În carne și halat, răspund  și-i poftesc să intre în hol. Cu ce vă pot fi de folos?

− Am…

                                                                            Motto: “Nici inteligenţa, nici educaţia nu au nici o valoare dacă nu                                                                                         sunt puse în slujba dragostei şi a iubirii.”

                                                                                        (Părintele Arsenie Papacioc)

        Vară…

Fierarul privi fierul înroșit care se tot crăpa la loviturile lui de baros. Dădu din cap nemulțumit și întoarse privirea către Ion:

−   E a treia șarjă pe care mi-o greșești, copile, cred că am să-l chem pe taică-tu. Te-am luat ucenic, dar n-ai tragere pentru meseria asta. Oftă și aruncă cât colo ciocanul.

Ion plecă capul și se duse la fântâna din curte:

−   Nu pune la suflet, îl mângâie Ana, fata mai mare a fierarului, așa face cu toți ucenicii. Răbdare. Oțelul e gata…

Între noi nu-i nicio umbră,

doar mâinile care se ating discret

şi-şi transmit fluxul de căldură lăuntrică.

Uit să…

Simt iubitule al mării sărată boare,

Ne păzeşte de a soarelui dogoare.

Am multe amintiri dragi  în minte,

Un val vine să ne salute cuminte.

Pe cer se arată a stelelor ceată,

Se ascunde de noi luna şireată.

Călcăm nisipul cald de mână,

Marea este peste noi stăpână.

Un pescăruş zboară puţin…

câteodată 

făcătorii de oameni

după cum semaforul schimbă culorile

așa 

se silesc 

să perturbe

mersul liniștit al vieții

în închisoarea bogățiilor

a grijilor

cautăm disperați…

În timp ce inspectorul îl asculta pe Ștefan Teodoroiu, care făcuse o mărturie completă a faptelor la care fusese martor în seara precedentă și după ce Anca Teodoroiu a confirmat spusele tatălui său, adăugând propriile mărturii, doctorul ascultase, tăcut.

Când inspectorul a terminat de înregistrat declarațiile lor, doctorul s-a apropiat de acei străini și le-a spus:

-Domnule, eu sunt tatăl fetei, pe care dumneavoastră a-ți salvat-o și țin să vă mulțumesc personal. Apoi, aș vrea…

Oasele mele au devenit goale,

fragile fără măduvă

cu dureri la încheieturi.

Trupul meu este atât de rigid,

un copac uscat

care stă-n furtună şi rabdă

ca un rănit însingurat,

soarbe ploaia şi vântul sălbatic

cu stoicismul luptei până la sfârşit.

Ştiu lumea-i roasă de nemulţumiri,

îmbracă haine ponosite,

rupte chiar

din zilele umede şi mohorâte

lipsite de…

Încrustează Dumnezeu

vizibil sau invizibil

oamenii Pământului

semnându-şi voinţa

dăruind din puterea divină

acolo unde omul

nici nu visează.

Ochii şi judecata…

 De dinainte de timp, când Nimic nu exista şi Totul era iubire, am alergat pe rând,

cu picioarele,

cu trupul,

cu mâinile,

cu privirea,

cu gândul,

cu şoaptele să o (cu)prind.

   Am obosit, m-am oprit şi mi-am băut apa cu iz de alcool, să-mi limpezesc mintea. Flash-uri, imagini din trecut se perindau ca pe o bandă rulantă (mergea în sus sau în jos, nu ştiu).

    Se scanau clipe. Am luat un taxi să mă (a)ducă acasă.

Încă,…

PĂSĂRILE LUMINII

autoare Maria Giurgiu

Am imortalizat viața noastră

pe-o gamă de culori

pentru tine

pasărea mea de lumină;

am semănat noi visătorii

ogorul cu semințe amestecate

de rău și de bine

și s-a deschis cutia Pandorei

împânzindu-ne viitorul

am zidit cântecul șoptit de inima mea arzătoare

pe valurile nopților de argint

în năzuințele inimii tale

sperând...

odată pe mormântul unui crâng

sub clar de lună…

sunt un cinic

mereu am fost așa.

Am și motive,

de ce le-aș zice?

Oricum voi nu veți asculta.

De tac măcar mă ignorați.

Dar cât pot să tac înainte de a fi numit laș

la nivel personal și șterg cu el pe jos...

Unul, doi... o sută, cât sunt suficienți? 

când ai mănuși de sânge?

sunt un cinic. 

Lupa mea dezgroapă morți.

Dar morții nu mă vor căci atingerea mea

pipăie nepoți, neamuri, încrengături.

Urzeli de…

Că toamna e aproape

Îi dă de veste-o frunză,

Se-ascunde-o buburuză

Sub ierburi să se-ngroape,

De friguri ca să scape

Ea își găsește scuză,

Că toamna e aproape

Îi dă de veste-o frunză.

Pe vatră-și trage spuză,

Veghează-ndeaproape

Ca larva cea lăhuză,

Să nu se-nnece-n ape,

Că toamna e aproape.

Ioan Friciu, Sibiu

Stăteau cuprinși, privind la zori,

Doi mândri inși, «zburând» spre nori.

Parfum de flori, cântec de cuc,

Cer în culori, plăcut seduc.

Sub mândrul nuc e mult amor,

La el se duc , scăpând de dor...

Cum stau în iarbă, un el şi-o ea

iubindu-se prin flori, iar norii,

se prefăceau ... că îi vedeau...

din cer...veneau -…

      Era o după amiază ploioasă, de toamnă târzie, iar ei, în ”palatul” Albei ca zăpada stăteau la masa mare pregătiți să asculte și, mai ales, emoționați că trebuie să spună poveștile vieții lor. Le pica greu, că se cunoșteau de ani buni doar ca cei patru șahiști, deveniți pitici de când venise draga lor gazdă. Pe masă tronau un castron cu grisine, făcute de Albă ca zăpada și sucuri de trei feluri, cumpărate de pitici.

      - Să știți că am fost trimisă de sus, aici pe pământ doar…