Mă-ntreb, oare, i-ar părea rău cuiva, dacă nu mi-aş mai posta scrierile aici, pe Cronopedia?

Motto: „Dacă florile și-ar dărui oameni la fel cum oamenii își oferă flori, de unde ar fi tăiați oamenii?” — Nichita Stănescu

Nu acum, meştere, timpul încă nu-i copt,

mai târziu vino,

după ce mă desfac de acest drum din pustiu,

să mă rupi, să mă tai şi dacă nu îţi va fi greu,

din tot ce am fost stivă eu să ridici o colibă.

Găseşte, Tu, un petic întunecat să-l străbată

o limbă de lumină, căci, oricât aş fi de bogat

nici(de)cum nu…

   Simt o nevoie disperată să fug, să mă îndepărtez de mine... din mine, dar în fața mea se deschide o cale aridă și plină de spini, ce se oferă arogantă să-mi călăuzească pașii către Nicăieri. Privesc înapoi, căutând refugiu printre sentimentele mele ce zac fumegând îngrămădite ici -colo, în urma bombardamentului emoțional și al trădării primite recent, confirmate în mod brutal și implacabil de către realitatea îndelung falsificată. E grozavă durerea ce îmi sfâșie pieptul și mă tem să…

Am zărit astăzi o florărie cu uşa deschisă

de unde mirosurile îmi îmbătau simţurile

fără alcool şi m-au magnetizat să intru

să le văd culorile şi formele minunate

unele erau în ghiveci aşa de mândre

de-ţi luau ochii şi respiraţia altele

erau tăiate şi-nfăşurate în celofane

legate cu fel şi fel de fontiţe…

Jocuri de cuvinte – mahala

(postarea precedentă)

Moto 1: „Oasele din mahala – câinilor din…

Vorbește-mi de dragoste,

 risipitorule,

nu te mai ascunde în adâncul tăcerilor

 vinovate.

Sparge toate oglinzile care te mint... aunci

când strigi:

” n-am fost decât o apă ce-a curs neîncetat

 într-un vaier,

într-un timp al nimănui.

*

Întoarceți privirea spre mine, ca-tr-un rit...

și lasă-mă să te-aduc la liman,

acolo unde diminețile întreabă de tine

 și toate poveștile de iubire se răsfață

în…

dragostea-i peste tot

voal şi explozie

floare şi lacrimă

mângâind

mâna spune rugăciuni

suntem doi nebuni

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

suntem doi nebuni

sărutandu-ne

cu pasiuni selenare

într-o trudă…

Nostalgiile cuvintelor (33)

....de Gabriela-Mimi Boroianu

11.05.2017

între zborul frunzei

și dansul apei

liniștea rezema copacul

nu-ți trebuia decât un colț de cer

și un pix cu cerneala roșie

să desenezi o poveste

îți lăsai jucăriile în curtea din spate

și te întindeai

peste gard

alunecând ca un șarpe

toată copilăria mea mirosea

a tine

și a gogoși cu gem

și nu puteam să-mi iau jucăriile

și…

Tu, femeie venerată și râvnită de noi toți,

Tu, femeie adorată de burlaci și chiar de soți;

Tu, femeie prea frumoasă și de viață îndrăgostită,

Ce transformi într-un boboc orice floare ofilită.

Tu, cu zambetu-ți șăgalnic, faci din mine tot ce vrei...

Tu, iubirea vieții mele și regina-ntre femei!

Tot mai dragă mi-ești acuma, o, tu fiară nemiloasă,

Cu răceală ta de gheață, te prefaci tot mai frumoasă.

Ia da-mi mie ochii-ți limpezi ca să ți-i sărut o…

Pe Dora Pascu nu o cunosc foarte bine, “paşii” ni s-au întâlnit până acum doar în lumea virtuală, într-unul din cenaclurile literare la care amândouă activăm. Nu ştiu dacă este “uşor timidă” sau dacă “vorbeşte puţin, dar cumpătat”, aşa cum se afirmă în prefaţa volumului de versuri, Radiografii sentimentale, unul din cele două, pe care mi le-a dăruit de curând. Pot însă declara cu certitudine, răsfoind paginile încărcate de sensuri, că “puterea ei stă în cuvântul scris” şi că este…

Doarme clipa lângă masă

Și pisica toarce încet,

Noaptea albă-i tot mai deasă.

Doarme clipa lângă masă,

Draperia este trasă –

Te aștept cu un cabernet…

Doarme clipa lângă masă

Și pisica toarce încet.

Am fi putut să-ți spunem o urare,  

Dar timpul nemilos ni te-a răpus,

Rămas-a amintirea care doare

Iubirea totuși încă n-a apus.

Acum când lacrima udă o floare

Ne încurcăm în șoapta ce... s-a dus.

Pioni suntem pe tabla existenței

Amici cu aceleași idealuri

Uităm, iubim și-n spiritul decenței

Ne pregătim să facem totaluri:

E…

Nu-i mai place-n locul acesta unde

întunericul s-a aşternut ca o perdea

întinsă la o fereastră pe care n-ar putea s-o

zărească nici dacă ar folosi o lupă pentru a

vedea dacă are geamul curat să poată razele

s-alinte viaţa-n voie aşa cum mereu le place.

Necazurile îl trag…

Mă arde zăpada pe care n-am chemat-o încă.

M-aş furişa în umbra frunzei care a-ngălbenit,

Cu resemnare lunec pe pârtia vieţii, fiindcă

Nu pot opri căderea ninsorii, căci am obosit.

Un alb imaculat mă sufocă

Neputincioasă, strig cu glasul îngheţat:

Arde zăpada? Mă transform în rocă?

E întuneric sau m-am luminat?

           Zăpada totuşi arde?!

                          Sau

          …

Nostalgiile cuvintelor (1)

de Gabriela Mimi Boroianu

09.03.2017

A mai trecut o zi

așa cum trec zilele

cu nostalgii cu renunțări

iar eu

un grăunte de nisip

în clepsidra vieții

cad așa

în acceptare

iar și iar

așteptând cu fiecare cădere

întâlnirea cu ultimul zbor...

până mă frâng și rămân agățată

ca un măr

în copacul cunoașterii

pe care nici o Eva nu-l culege

nici un Adam nu-l acceptă…

De n-ai fi fost tu,

ar fi trebuit să uit să mă mai nasc.

Aş fi fost pierdut

și aş fi trăit departe de tine,

singur al nimănui

De n-ai fi fost tu,

vânt mă făceam

să te caut

de n-ai fi fost te-aș fi inventat

ca pe o mașină cu aburi

mi s-a spus

că nainte să mă nasc

Dumnezeu mi-a sădit

iubirea pentru tine în suflet,

m-a scăldat în lumină

şi m-a trimis la tine,

dar m-am rătăcit

m-am tot…

Lângă ecran

Praful se distrează

          Cam de-un an.

Pe dulap

S-a-ntins și visează

          Cam posac.

În biblioteca mea

Răsfoiește zilnic o carte

          Mai bună, mai rea.

Pe birou

Îmi umblă prin acte

          Din nou.

L-aș alunga

Din bibliotecă, de pe birou

          Din casa mea,

Dar nesimțit

Se furișează, vine din…