Orb nu eşti, dar nu vezi bine,
Cu ei pe nas bine îţi vine.
Halou îţi fac privind la soare,
E numai undă trecătoare.
Lentile bine şlefuite
Având şi rame oţelite
Rezistă timp îndelungat,
Iar azi cu şnur ţi i-ai legat
Imitând un om bogat!

Această scurtă poezie,
Cu puţină fantezie
Reuşeşti s-o descifrezi,
Ori poţi şi s-o memorezi.
Soluţia-i scrisă-n verticală,
Toţi o ştim bine din şcoală.
Intră mai în profunzime,
Hotărât vei da de rime.
Undeva ceva ascunde,
Lămurit eşti?Oare unde?

          (postarea precedentă)

          Cartea

          Moto: „Unele cărţi sunt gustate, altele înghiţite, dar…

Cap.21

Rezumat cap.20

George Apostol aproape terminase noua clădire în formă de hexagon, având doar de proiectat mobilierul, altfel spus de căutat pe internet și de comandat, fiindcă nu-l putea construi singur. Bucuria…

Până ieri, păpușa Dora

Asculta doar de fetiță.

Patul și-l făcea la ora

Unu, când era arșiță.

Șușoteau ziua întreagă

In grădină, pe-o băncuță

Că pisica cea pribeagă

A fugit cu o bărcuță.

Dora, puțin invidioasă,

Ofta după o…

Să mai stai vară fugară, deși toamnele mă strâng,

Să culeg bucăți din soare chit că ici, un nor nătâng,

Îmi acoperă seninul, pune umbră peste flori,

Da un vânt complice mie, suflă, suflă înspre nori.

Invazia de neologisme

Din povestea dulce românească

Poate schimba frumoasele basme

Care au început să pălească?

Lumea e plină de vandalisme

Dictate sec de starea bănească!

Invazia de neologisme

Din povestea dulce românească

Se-ncurcă în frazeologisme

Și apoi începe să chiulească

De la lecția de aforisme.

Corigentă-i la slova domnească -

Invazia de neologisme.

Am alungat lacrima rece-a tăcerii     

Din filmul vântului încrustat în ploaie,  

Plantez o rază-ntr-a prezentului foaie 

Un zâmbet impulsiv redau omenirii. 

În timp, poate misiunea-mi e cam greoaie 

Și-i presărată cu ură și mizerii. 

Am alungat lacrima rece-a tăcerii     

Din filmul vântului încrustat în ploaie.  

Acumulate ordonat în memorii

Cuvintele curg din mine în șiroaie,

Însă mesajul lor e…

Arinii Dornei, peste ani,

cu amintirile la poartă,

așază dorul sub castani

să cânte pe viola spartă

un cântec fără început

venit cu umbrele opace

cândva lăsate în trecut

pe buza zilelor gonace,

cu brumele căzute jos

în nopțile cu lună plină

și ore care vin pe dos

dintr-o eroare sibilină.

Acolo toamnele ajung,

cu înzestrarea necesară,

când fetele afară strâng

bagajele făcute-n vară.

Dar pân-la gară să ajungi…

un om cade din neatenție de  la etajul zece

sinucidere

urlă ziarele

nefericitul e procuror sau a fost

asistenta de la Urgență  își șterge transpirația de pe frunte

după ptruzeci și cinci de minute de resuscitare

îl declară…

Dacă mi s-ar aduce luna de pe cer,

într-o stângace încercare de a mă îmbuna,

nu aș ști unde să o păstrez

ca să nu fie atinsă

de raze și fluturi.

Dacă mi s-ar aduce soarele

nici pe acesta nu aș avea unde să-l pitesc.

Zorii mi-ar fi dușmani de moarte

iar stelele ar fugi de prietenia mea,

etichetând-o drept falsă.

Vreau doar cuvinte sincere,

doar fapte și suflete

ce nu au…

Când zorii pupă lin razele care

tresar și suspină a dimineață

soarele poartă un dialog urgent și cât

se poate de deschis cu surorile sale

să nu mai strălucească așa tare pe cer că

trebuie să scoată în grabă așternutul

razelor la scuturat până n-or începe

să se zvăpăie în pași de vals și apoi…

Mansarde vechi se dezvelesc de coajă

Voind să ne arate cum atârnă,

Prin ele, ștreanguri împletite-n vrajă,

Căci noi avem nevoie și de smirnă.

La granițele sufletelor noastre,

Mașini își caută străin sălaș.

De ce să rătăcești prin lumi albastre?

Zâmbește! Ești aproape de oraș!

În mai puțin de-o milă, te așteaptă

Rutina să-i plătești din nou tributul,

Spunând, în legea ei cea veșnic dreaptă,

Că nu-i sfârșitul, ci doar…

   

 Poezie Sonet

   

 Azi este-o zi foarte specială

 Prietene... la tine mă gândesc -

 Și vreau desigur să-ți doresc:                         

 O viată lungă și fenomenală.

 

 Ai versuri unice, care vorbesc

 În lumea noastră cea reală,

 Cu o viziune colosală

 În…

  Adun din raze de lumină  

 Îmbrățișarea-ți minunată -

 O cos apoi cu multă stimă  

 În Curcubeu... ca niciodată. 

   

 Îmi scot vorbirea la iveală  

 Și visele ce le nutresc -

 Pentru o Muză literară  

 Pe care sincer o iubesc.  

  

 Te port pe culmi Astrale  

 Cu gând de magic instărit -

 Tu ești o…

Atunci când eram doar o fetișcană și mama se străduia să scoată din mine o copie a ei (femeia tipică, gospodina perfectă) pe vremea asta avea tot timpul "războiul" în casă. Durerea mea cea mai mare era că mă pregătise și pe mine oștean destoinic și mă lua cu ea în bătălia brâglelor și a ițelor. Cu cât mai multe ițe, cu atât mai complicată era treaba, iar fala în sat atingea cote incomensurabile. Cine mai avea așa fată vrednică și isteață care atunci când venea de la școală trăgea cu suveica…

ANEI

Las fereastra larg deschisă, ploaia dă să intre-n casă,

Mă izbește cu putere, dară mie nici că-mi pasă.

Muzica, discret am dat-o și rămân în contemplare...

Adierea dimineții mă îndeamnă la visare

Stau stingher pe-al meu fotoliu, obosit de prea mulți ani,

Las privirea să îmi cadă peste tinerii castani;

Gândurile mă tot poartă printre astre solitare...

Vreau sa plec din astă lume, spre noi spatii…