Uneori coborîm drumul spre noi înşine,

în lumea dinaintea pierderii,

ca şi cum ai jupui crusta de pe o rană

cît mai demn

căci nici un sceptic adevărat nu spune nu vreau să cred,

ci nu pot să cred

şi doar această tărie de-a socoti iubirea-mi

un lucru firesc e tot ce se opune absenţelor tale

acolo unde însăşi zăpada n-a căzut niciodată.



Şi cînd mi-e dor număr degetele pînă la ultimul plic

strecurat printre frunze ca un semn de…

peste dealurile mele de vis

odăjdii de apusuri, toamna își pune peste corpul ei,

iar foi de galbenă tăcere se despletesc prin vântul rece,

se-aude țârâit de greieri și guruit de porumbei

și peste dealuri, peste ape un zvon de cântec care trece…

Fărîme de spiritualitate bologană

Vremurile au încremenit satul, în hibernare

Mii de ani, ca unul, fără nici o transformare,

Case mici, cu pălării de paie, avînd sărăcanii

Și-n ceva mai răsărite viețuind bogătanii.

Sărăcia era mare și-nfingea pumnale-n burtă,

Moartea, avînd mult de furcă, făcea viața scurtă,

Truda fiindu-i în zadar, la “moara fără noroc”,

Fiecare dimineață punînd un vlăstar în loc.

Casele erau pline de…

Simţea…

un fel de oboseală.

Urma o tăcere

în amăgirea ochiului

când arunca o privire

din acelea, repezi.

Într-o uşoară tulburare,

fu cuprins de mirare

sub o mască zâmbitoare

cu înfăţişarea

de himeră nemişcată.

Cu o mulţumire lacomă

îl îmboldi nevoia

unei minţi

plină de hotărâri energice

în curgerea unui râu…

Se mângâia de îndărătnicia lui,

plin de frică şi de plăcere.

Cu dorinţa nedesluşită,

refuzând cu gesturi

care-i trădau iritarea

să privească

în această amintire,

cu pas grăbit,

se culca legănat.

O ştergea repede

cu capul plecat

dintr-o mânie

plină de indignare

cu obrazul în mâini.

Iritat de taine ascunse,

se ruga cu privirea.

I…

Un simplu semn să-mi faci, discret cu o privire…

unde ești tu, România?

țara asta este o țară de morți,

sunt atâtea cimitire prin sate,

sunt atâtea cruci care plâng

printre bălării și ierburi uscate.

țara asta este o țară de morți,

viii au plecat în străinătate,

rar câte-o babă, bocind, pe la…

SOCLUL ZILEI DE MÂINE

din arcul patimii am căzut

statuie de flăcări

jăratecul vântoaselor îmi face din gânduri

corzi de vioară pe care lumi se plimbă-n octavă

coperţile cerului ascund intersecţii

merg spre casă ascunsă în…

Mereu ne umplem timpul c-o trăire

Ce-şi lasă-n uitare semnele din trup,

Mereu se naşte-n mine o iubire

Ţesută în vrajă…

Pe câmpuri, departe de toți, ai plecat.

Prin iarba înaltă te-ai pierde

Un dor nesfârșit te-a cuprins, te-a chemat!

Doar zarea aprinsă te-ar crede.

Pe strune durerea-înflorește nespus...

Suspină și vântul cu tine

Acum fericirea ce-aveai este sus

Aștepți în zadar... nu mai vine!

Își strigă…

pe trupul tău, ca de vioară,

arcuş m-aş face să te cânt

şi să te zbaţi, şi să te doară,

într-un solfegiu ca şi când

l-aş fredona întâia oară...

în trupul tău, ca de fecioară,

m-aş ostoi spre empireu

de unde-apoi, seară de seară,

te-aş asculta cum cânţi, doar eu,

pe-un portativ de primăvară.

... şi trupul tău, dulce povară,

l-aş înălţa de subsuori

să vezi din ceruri cum coboară

parfum de îngeri şi de…

metamorfoze autumnale

mi-a plecat muza de-acasă și nu  pot să mai scriu poezie,

toamna a dat buzna în viața mea ca o piază rea,

sună frunzele pe la ureche a gol și a tinichea

simfonia vântului, trece pletorică prin părul meu,

lebedele pe un lac imaginar se-nvârt în alb…

Prinși în clești, de clipa vie,

Mici rotițe într-un plan

Ne luptăm, bolnavi, cu zorii

Pas cu pas și an cu an.

Moare timpu-n fiecare

Vii ne naștem, vii murim

Vom plăti ca orișicare

Vina noastră că venim.

Una după alta, clipe

Închid ochii-n mâini pe piept

Altele se nasc să țipe

Implacabil, către…

Se scurg umile, ziduri grele

În lacrimi dulci, de ochi plecați

Pășind, ai mersul plin de stele

De pelerini, cântând, încarcerați.

Ai soarele închis în salbă

Plânsul demult ți-a înghețat

Te rogi la fiecare lună albă

Să ai fugire, lină, de păcat.

Patul ți-e greu de-atâta gol

Și rece a lui curată-mbrățișare

La masă-i scaun…

Părea cufundat în gânduri

cu ochii plecaţi.

Se simţea închis

cu zâmbetul nemişcat,

cu privirile aprinse

în mirajul nerăbdării

de cal împiedicat,

ca o mirare

cu faţa roşie

şi fruntea

plină de sudoare.

Se aşeza cu faţa înseninată

şi liniştit se deda

cu totul plăcerii

şi părea că e sclavul

unei apariţii

nedesluşite.

Fără a pricepe de ce,

un fel de tinereţe falsă

şi vânturatică

se zburlea pe buza sa creaţă

cu intenţia vădită

de a stabili distanţele,

prigonindu-l

cu un zâmbet nehotărât

să pătrundă taina

acestei lungi intimităţi.

Ar fi vrut

să strige din toate puterile,

să prindă

crâmpeie de amintiri

şi să le fixeze,

dar nu ştia să le înfăţişeze,

să le…

Se scula

cu mâinile ude de sudoare

şi bătăi puternice de tâmple

în împrejurări nedesluşite.

Stătea

cu fruntea în mână

şi simţea nehotărât

strigătul său plângător

la fiecare clipă.

Cuprins de o senzaţie,

de dezgust,

şi-o grabă de a ieşi de acolo,

îl urmărea gândul

să respire…

aerul dulce al nopţii.

Pe calorifer este un bol cu petale roșii, catifelate. Mângâie pelicula apei preschimband-o în vapori de parfum suav. Este liniște, este cald, este plăcut. Câteva raze jucăușe se strecoară printre draperiile groase îndemnând la dans fire rebele de praf...



Dezbracă-te.

Slow.. Vreau să mă bucur de fiecare gest, fiecare unduire și formă a trupului tău, de fiecare por de piele, proaspăt dezvelită. Vreau să aud senzualul fiecărui foșnet de material, fiecărui nasture descheiat,…

E dimineață. Chiar prea devreme. Mă trezesc.

Azi am poftă de un cappucino, iubito! Sunt șifonat și miros ușor a transpirație. A bărbat.

Aprind o țigare și gândesc cum m-ai certa tu că am dormit îmbracat și am șifonat și put. Și cum m-ai trimite tu de urgență sub duș. Cum n-ai putea să mă lași singur acolo. Sorb din aromatul Cappuccino cu scorțisoară și știu că tu ești aroma mea intimă. Într-o zi iți spuneam că nu-mi găsesc cuvintele. Astea erau: ești o aroma intimă. Și mă…

Pe-aleea unde ne-am iubit e toamnă iar, e foc în jur,

În galben-roș aprins e tot! Mi-e dor de ce aveam mai pur!

Frunzele ard în vii culori! Culori ce-n suflet răscolesc.

Și ce frumos ardeam și noi... Mi-e dor de focul tău ceresc!

De sufletu-ți lipit stăteam, ca lângă foc, să mă-încălzesc.

Ardea în jur... Ardeai și…