Sunt tot mai departe

de zările timpului nesfârşit,

prin fibrele subţiri ale nervilor

îmi tremură influxurile…

Rând pe rând se duc doar clipe

Lăsând stări, emoţii, dor

De din abis stau rănite

Lacrimi care-n taină mor.

Din ştergarul cel din suflet

Pe care doar conştiinţa

Îl dezmierdă cu un cântec

Acum zburdă doar voinţa.

Trec alene, călătoare

Rumenind pe bolta sură

Amăgiri ce încă doar…

Ascunde-mă-ntre vise și leagă-mă de gându-ți, 

Absoarbe-mă în ființa-ți, până devin tu însuți, 



Apăra-mă de mine și-ajută-mă să-ți fiu, 

Recreându-mă ființă din cuvântul ce ți-e viu. 



Dă-mi aripi de lumină, fiind eu însumi visu-ți, 

Călăuzindu-mi zborul, ridică-ți însuți zboru-ți. 



Unindu-ne-ntr-un cuget, simțirea-ți dă-mi-o mie, 

Varsă-mi litere-n sânge, naște-mă poezie ! 



de…

Îşi păşeşte paşii peste ultimele clipe

din toamna verii aruncate peste noi.

E ultima zi din septembrie tată când vin la tine.

Ştii, îţi aduci aminte ? Începe octombrie.  

E luna mea şi te aştept să-mi vezi cămara unde am strâns  

toate culorile. Le-am pus în borcane. Doar albastrul  

l-am lăsat pe cer să mă (cu)prindă aşezat, pe bancă,

cu şevaletul de hârtie cerată, de pergament, în faţă.…

ţi-ai fumat (dez)nădejdile furia insolvenţa à

la longue

gura mută a lunii ţi-a băut absenţa vin demisec

de o sută de ori ai înfipt acul în vena cavă

cocaină mixată în drenă

ca o ratare la poarta

troiei

am tatuat lobul urechii stângi fariseic

nu (mai)aud simfonia picioarelor lungi

ţăcănitul de tocuri urcând scara conştiinţei

mi te văd în vitrine

expus ca un sold

manechin calm cu trupul obscen

nu am revolverul…

codrul s-a rărit de frunză

codrul s-a rărit de frunză

e târziu şi vântu-aleargă,

unde-am fost oare cu tine,

mersul tău mă ameţea,

tu veneai din lumi…

Mîhnite clipe





Mâhnite clipe, fă-le tu risipă,

sau lasă-le deoparte ostenite,

când norii vremii, mai mocnesc pe prispă,

prin gânduri, sau la porți, ce-s prăbușite !



Lasă-ți tristețea în calea solitară,

că eu mă închin, la altarul de sub stele

răspund pădurii-n geamătul de seară,

mă aprind lumină, într-un dans de iele!



Lasă să-ți soarbă clipa a nopții rouă,

un vajnic urlet, eu îl trudesc luminii,

tristețea…

O gură de lup muşcă din noaptea sticloasă,

cu paşii grei trezesc pietrele drumului

şi mă agăţ cu braţele de zborul păsărilor…

Te relaxezi în toate

Cu vrere peste poate

Prea bune, nesărate

Din lume-s adunate.

Nu cere clipei tainul

Nici veşniciei obolul

Ci rupe sufletul, hainul

Ce-a zamislit ocolul.

Nu viaţa este dreaptă

Nici fericirea înţeleaptă

Mai caută o dată

Ea clipa aruncată.…

Ochii verzi vor iarbă crudă

Cei albaștri-s duşi hai hui

Noaptea ochii negri-o fură

Lacrimi strâng ochii căprui. 



Dacă ochii verzi vor frunze

Cei albaștri vor senin

Ca pământul vor cei negri

Cei căprui plâng cu suspin.



Dacă ochii verzi vor vară

Cei albaștri-s fără nor

Ochii negri vor furtună

Cei căprui oftează dor.



Dacă toți ochii din lume

Ar privi în ochii…

Ploaia bate iar pe acoperiş.

E toamnă şi norii au simţit,

S-au apropiat peste sat şi furiş,

Stele peste noi au topit.

E toamnă şi ciripitul s-a îndepărtat

De sat. Şi păsările au plecat.

E toamnă, dar trandafirul din curte

Încă nu a aflat.

Revarsă peste noi parfumul lui vechi,

În măr turturele se adună perechi,

Stropi mici se grăbesc

Printre frunzele ruginii,

Se-adună mustul dulce în…

Vezi cât ne doare





Vezi cât ne doare depărtarea

când o privim ca pe-o fereastră,

mi-e holda-ți toată, răsuflarea,

de ce ai vrea, s-apară albastră?



Seninul meu îl porți la tine,

când te cufunzi în gânduri zări,

de bună seamă-i și la mine,

în enigmaticele mări.



Mă dor distanțe, parcă-s rană

se stinge zarea ce-i aprinsă,

cuvintele-s de bună seamă,

încă o lacrimă... neplânsă.



Voi sigila o…

Florile plâng

 cu lacrimi de rouă,

în vântul toamnei

 pribeag și obosit,

când nopțile trec molcom

 și iar plouă,

iar bruma

 pe coline-a poposit.

Jăraticul verii se uită

 prin câmpii,

pierdute-s zilele lungi de vară.

Luceferii se…

Când ai crezut că eşti învins

Cu voia ta sau fără

Dar tu erai de neatins

Atunci ai spus în doară: iară?

Când tensiunea se ridică

Trecând peste normalul clipei

Crezând că poate te implică

Atunci tu m-ai privit în fuga pripei.

Când atmosfera este tristă

Lăsând amarul tot afară

Te…

Îi fredonam la ureche

frânturi din cântece de iubire

cu note ce sar dintr-o gamă în alta

îmbrăcând tonalităţi…

Ninge. În scorbura rănilor cicatrizate de vreme

un fulg îşi scrie povestea –

nu se topeşte în căldura palmelor

ce deapănă nesfârşite cuvinte.

Ninge…din nou... şi-n liniştea nopţii

vieţile noastre seamănă

cu nişte trupuri arse de îngeri ;

bijuterii aruncate în mâinile săracilor.

Trăind tristeţea de-a fi singuri

în aceeaşi mare singurătate

realizăm subit că ne-am cunoaşte...…

Ce prosop frumos!

Se iubeau, cinstit, platonic

El student, eh ! şi cam dornic

Ea cruduţă, dar sub duş

Arăta ca o sirenă

Nu din pluş!

I-a intrat în dormitor

Fiindcă afară este ploaie.

Ea e-n baie.Ce decor!

Un prosop verde şi vechi

Îi acoperă sirenei

Gât, cap, ochi, chiar şi urechi.

Trupul zvelt şi gol deplin

Pielea albă-flori de crin .

Sânii, două mere crude

C-un parfum uşor de dude.

Mijlocelul de…

pastel

Sub dealul toamnei lungi plopii foşnesc,

Un ritual de rugi din catedrală,

Pădurile de munte nechemate

Coboară-ncet pe flaute de ceaţă,

Se-agaţă norii-n zbor de câte-o frunză…