Noaptea îşi adună resturile

într-un recviem

cândva

o să fie o ultimă înfrângere

o ultimă ţigară

o ultimă cafea

umbră la masa vremii

moartea muşcă uitarea

şerpuită de amintiri

nici somn nici veghe

îngenunchez la…

Cu şoapte, cu dor, cu gânduri în vise, plouă

cu sete pământul uscat de lacrimi, strigă

cerul şi toamna

se miră de unde cânt

printre ramuri dezgolite de nori

şi

frunze îmbracă drumul ticăit

prin noapte, lumină

şi ecou din culori

(răz)bat la porţi deschise

de ochii ce nu-şi dorm timpul.      

29.09.2015, ora 23,38’

S-a şters de lacrimi pe obrajii împiersicaţi de puf

încruntându-şi sprâncenele ca o viespe,

se apropia tot mai mult de o răbufnire de furie…

Sunt în gândul tău o virilitate ascunsă

în anvergura unei dorinţe refulate

ruptă din contextul situaţiei întâmplate,…

Cerul greu coborând pe o rază de lună
printre boabe de struguri împrăştiate-n furtună,
nostalgii prelingându-se ca şi sângele-n teasc
în tristeţi de copii care nu se mai nasc.

Vânt vetust viscolind sentimente furate
prin ruine de domuri din oraşe uitate,
fresce ce poartă, reci şi umede, în paloare,
aripi de îngeri ce-au uitat să mai zboare.

Ieri te iubeam

cu o dureroasă fericire,

azi,

 blândă tristeţe…

Înmugureşte plecarea sub paşi,

vara de noi e tot mai pustie

şi verdele…

verdele nu-mi mai respiră pe tâmple.

La intersecţia dintre vis şi realitate,…

mi-a spus ,,bună-dimineața''

în anii mei romantici

dar ziua nu începuse bine

se strâmbase poetul la ea

făcea apelul de dimineață

după o beție cumpărată la litru

nu i-am răspuns decât

să-mi lase zilele nescrise

la apel nu răspund

în serile când negrul din cerul gurii

nu mă lasă să dau seara bună

așez luna pe alfabet

mi s-au albăstrit unghiile de cerneala

care se scurge din cer

timpul sâsâie ca un șarpe…

Trezeşte-mă

Trezeşte-mă, cuvânt rostit în şoapte,

la mese da tăceri, prima zăpadă,

când am să pun oglinzile din carte,

ca sfinte rânduri, toate deodată !

Trezeşte-mă acolo la izvoare,

când zeii şi titanii vor imperii,

sub o furie a slovei care doare,

trezeşte-mă, iubito, în milenii !

Şi am să-ţi fiu, mileniu de iubire,

o frunză, poate o taină în cuvânt,

iubirea care-ţi strigă o nemurire

şi azi şi…

UN FEL DE... APĂ

De când se știe, apa coboară la vale.

Ar fi o negheobie să încerci s-o-ntorci din cale,

Cum ai dori acum, la vârsta senectuții,

Să fii buricul lumii în ritualul nunții.

*

Nu poți să spui că viața îți calcă după vrere,

Că tu peste destin nu ai nici o putere...

Că toate curg după o rânduială:

În oase-i sănătate, și-n inimă... e boală.

*

Pe linii paralele să meargă astea două

Nu pot; că uneia – vieții – chiar dacă-i…

toamnă, seară…

cerul, ceară,

toamnă, seară,

plouă, plouă,

-n cuib de ouă,

şi-n triunghi

pe-ntinsa pânză,

pe un cer

ca de osânză

trec cocorii…

toamnă, seară…

cerul, ceară,

toamnă, seară,

plouă, plouă,

-n cuib de ouă,

şi-n triunghi

pe-ntinsa pânză,

pe un cer

ca de osânză

trec cocorii…

Cât de păgână-i ... 





Cât de păgână-i umbra din sfintele cuvinte, 

când viaţa-n nedreptate, ne îmbracă într-o…

S-a mâniat Moartea pe mine...

"În două zile vin la tine!"

Să-mi pregătesc sicriu şi…

Rodul meu de lumină

e în verdele mugur închis

unde dorm iernile atingerilor nopţii

nemaifiind altceva de…

Plouă cu toamnă şi frunzele tac

în şoaptele stropilor de culoare.

Beau cafeaua în zorii nopţii cu privirea plecată după lună.

Norii o ţin ascunsă şi nici întunericul nu mai e întuneric.

Schimbări de timp, de stare, de foc şi apă au loc, toate odată.

Ce roşu e gândul şiroit pe după ureche,

acum,

curge întins,

transpir dinăuntru,

mă plouă afară,

cald şi frig,

tremură…